Skip to main content

1/2

I
Ai turnat şi apă,
Ai pus şi nisip,
Ai vrut ca să stingi
Focul ce-a pornit.

II
El s-a stins de tot
Nu mai e nimic..
Ce a fost odată
Noi nici n-am simţit.

III
De-ar fi fost puternic..
Focul contenea,
De-ar fi fost să fie..
Era altceva.

IV
N-am fi fost în stare
Ca să mai gândim
Şi-am fi fost purtaţi
De tot ce simţim.

V
Am privit prea lung
Sau.. am privit cam rar
A fost o poveste
Doar ceva-n zadar.

VI
Eu mă sting acum..
Mă las dus de clipă,
Căci nu pot trăi
Înconjurat de frică.

VII
Cui de foc i-e frică,
Cui de foc i-e teamă,
El n-a simţit cum trebe
Căldura ce ne-o îndeamnă.

VIII
Să fi şi orb,
Să fi şi mut,
Să fi ascuns..
E mult prea mult.

IX
Un om esti tu,
Un om sunt eu,
Şi uneori simţim la fel,
Dar, deseori, simţim altfel.

X
O palmă a mai rămas acum,
Stă caldă şi deschisă,
Şi tot aşteaptă iar şi iar
Să fie sincer prinsă.

by Blanco
Labels:

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

De la angajat la sef, la director, la patron

In opinia mea, un angajat pentru a fi bun trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa fie calificat pentru jobul respectiv, sau macar sa aiba calitatile sau deprinderile necesare 2. sa fie motivat de sarcinile si atributiile pe care le are 3. sa puna interesul firmei inaintea interesului personal 4. sa fie corect apreciat si remunerat de catre firma Daca prima conditie depinde foarte mult de calitatea recrutarii, cea de-a doua de calitatea sefilor sai sau conducatorul unitatii, iar cea de-a treia de caracterul sau uman, ultima conditie este mereu discutabila. Niciodata nu se poate spune ca un un angajat este corect apreciat si remunerat pentru ca firma vede lucrurile intr-un fel, iar angajatul in alt fel. Deci conditia 4 se poate reformula in: sa nu fie incorect apreciat si remunerat de catre firma. Asta insemnand ca un angajat sa nu simta ca efortul pe care el il depune zi de zi la jobul sau este in zadar. Un sistem de premiere bine definit si general valabil tuturor an...
Post a Comment
Read more

Ea

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de este cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, ea se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Că de mă apropii, nu pot s-o prind în palmă. E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare, Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco
Post a Comment
Read more

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco
Post a Comment
Read more