Made for Soul

Trag din venă, o lanternă, Beau sirop și n-am migrenă, Papionul e din cremă.. Op..op.. op.. hai cu bradu' în extremă! Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Moș Crăciun se dă pe spumă, Renii râd cu pizza-n gură, Moțul sare la căciulă, Și îi dă una-n figură. Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Din rahat, un cozonac, Se împrăștie prin parc, Cerul este înstelat Și miroase a înfrigurat. Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Trece zurgălău mare, Face strecing la picioare, Toba, lebăru' se-ndoaie Și salata în difuzoare. Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Oops.. boieri cu barbă albă, Ați uitat cifrul la halbă... Vă servesc un diplomat, Timpul mult l-ați deformat. Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Mere, nuci și bombonele, Cu beteală și nuiele, Fierbe pofta după ele, Cardurile vă sunt grele. Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Ghinda, pasăre măiastră, Conul, cerb miraculos, Sunetul ce îl aște

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de este cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, ea se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Că de mă apropii, nu pot s-o prind în palmă. E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare, Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco

Pierdut vise și ambiții, Pierdut ani și tradiții, Pierdut clipe și amintiri, Pierdut vorbe și trăiri. Pierdut... Găsit crez și credință, Găsit forță și speranță, Găsit oameni și omenie, Găsit stropi de fericire. Găsit... Cumul lung și des de ani, Ce ne sunt prieteni și dușmani, Cumul de peripeții, năzuințe și putiințe, Ce rotesc și se învârtesc, corpul ni-l obosesc, Mintea ne-o copleșesc, iar și iar, dar nu în zadar. Cumul de momente în care, stai tăcut și dai târcoale, Te gândești, retrospectezi, uneori te minunezi, Vin balanțe de făcut și bilanțuri de umplut, Cauți mereu o cătare, un popas, o arătare, Ca să capeți iar vigoare, prospețime și ardoare. Toți ce versul îl iubiți și cuvântul îl rostiți, Azi în prag de sărbătoare, după o noapte cu răcoare, Vă doresc An Luminat, călduros și îmbelșugat, Vă doresc cu sănătate să împliniți ce vă doriți, Tot ce pierdeți.. să regăsiți, tot ce aveți.. să iubiți! La anul și la mulți ani! by Blanco

Un cerb ce cu ale sale coarne, Păzea pădurea cea de lemn, Și șlefuind prindea culoare, Precum tâmplarul, era EL. Trecut-au anii în vrednicie, Crescut-au ai săi pui urmași, Și prin a sa postură dreaptă, EL ne-a ghidat ca-ntaintaș. Cu vorba sa, privirea sa, Totul prindea un sens, un loc, Și prin ambiție clădea.. Nu exista nu vreau, ci pot. Bunicul meu, ce drag mi-ai fost, Și cât de mult ne-ai ajutat, Eu sper să fiu și eu cândva, La fel de vrednic și vânjos. by Blanco În memoria bunicului meu, Dumitru V. Ion 10.02.1925 - 05.10.2015

În pragul serii, vine noaptea, Cu ea, un con de liniște ajunge. Surprinși ne-mpleticim privirile, De frig, ne ascuțim simțirile. E cald în casă, la fereastră, Și vuiet mult pe stradă, Mașinile nu au tihnă, nu eu, Și le privesc în treacăt. E clar ce vreau, ca să găsesc, O oază despre mine.. Eu calm încep să deslușesc, Descoperindu-mă în tine. Tu Doamne, ai fost, ești și vei fi, Un gând ce-l port, și mă frământ, În suflet e un legământ, Legat mă simt de acest pământ. Sunt miez de nucă, copt o vară, Ce a împărțit și nopți și zile, Precum iubirea într-o iarnă, Ai licărit o veșnicie. Când dorm, tu nu te odihnești, La mine simt cum tot veghezi, Ce am mai bun tu protejezi, Ca să renasc, când ai să crezi. Un ochi de-aveam, eu te vedeam, Cu doi, în schimb, ne îndoim, Tu în balanță ne-ai clădit, Și-n trei mereu te regăsim. by Blanco Poezia fără nume Așa cum El nu are chip și nici formă Așa cum noi avem un suflet fără margini Așa cum coaja îngrijește nuca,

Viața mea, un drum ce-a scurs, Nopți și zile, șir în șir, Pregătind fără cusur Un moment deplin pustiu. Nu sunt ochi și nu e timp, Petrecând, încet mă sting, Tremurând lumina simt, Și țintesc la infinit. Clipe multe am adunat, Am crescut și m-am jucat, Când de toți m-am îngrijit, Sentimente am împărțit. Tot ce-i bun, l-am căutat, Răzvrătit și pasionat, Pas cu pas, înfometat, Și din rău eu am gustat. În uimirea ce va fi... Se vor trezii poezii, Pentru cei ce au rămas, Șlefuind durerea-n glas. Merg, nu stau, eu mă cobor, Ridicându-mă ușor, Admirând ce frumusețe Ne-a privit mereu din nor. Patru ori șase, două și patru. by Blanco Ps: poezia se numeste Cifru Timpul Simțurile Conținutul Descoperă Croind Viitorul 14.12.2016

Masa celor care nu au mai venit Masa celor care nu au mai venit, E cea mai pregatită masă. E masa cea făgăduit mult efort, cât și timp, Ținând gazda într-un labirint. E impecabil de frumoasă, Și poartă bunătățuri fin alese, Însă e masa pe care pâinea caldă se răcește Și vinul rece se încălzește. E trist de privit, dar uşor de pictat, E sufletul frânt, de un roșu colorat. E ruptura dintre un vis frumos devenit coșmar, E crudul prezent, la o margine de hotar. Privesc și îmi ascut speranța, că poate vor veni, Că cei dragi mie, alăturea vor poposi. Însă ușor ușor s-a tocat și ultimul gând, Ajungând să irite și cel mai suflet blând. by Blanco Ps: sunt patru strofe, cinci paragrafe și un o la sfârșit 08.10.2019

Poezia Și Și trestia de zahăr, ce unge a mea tristețe, Transmite o aromă, cu iz de tinerețe. Și norii ce-nconjoară, o lună plină, afară, Trăiesc prin neputiința, orbirii de o seară. Și în al serii frig, ce se întinde-n casă, Nu ne-a ajuns căldura, ce șade într-o ceașcă. Și în a nopții miez, de zile, noi adormim o leacă, Cu gândurile poposim, în negura, ce-așteaptă. Și multe altele vor fi, dar nu la fel...ca asta. În roua dimineții vă răsări, măiastră, alta. Și și-ul le unește, în sens și alternanță, Opusul le atrage, în crez și în uzanță. Și astfel definit, întregul mult râvnit, Se va așterne veșnic, ca timpul peste timp. by Blanco Ps: Poezie scrisă bând o cafea, sub o lună plină, într-o noapte friguroasă de vară, pregătindu-mă de un somn diferit de cel de ieri și de cel de mâine, căci azi e chiar o noapte deosebită. Și așa va rămâne, laolaltă cu poezia, cu trăirea, cu gândurile. Și. 19.06.2019

O barcă purtată în derivă, în marea învolburată Un of mut plin de dor și de regrete Un țipăt, urlet, în interiorul meu O durere fără pereche. Lipsit de echilibru, înjunghiat pe la spate de credință, Pedepsit de soartă și de clipa fatidică, Plin de amărăciune în glas și de lacrimi în ochi, Rănit în sufletul meu. Indignat pe timp și pe trecerea lui rapidă, Mâhnit pe faptele și vorbele mele, făcute sau nefăcute, zise sau nezise, Iritat și aprig în reacție, Căzut pradă exceselor ca mijloc de scăpare de învolburarea din mine. by Blanco 22.12.2019

S-a consumat iubirea noastră, dragă, Când ochii îmi vedeau că ești, epavă. S-a consumat iubirea în lungul infinit, Când timpul doar la noi nu s-a gândit. S-a consumat și visul ce inima ni-l poartă, Când glasul tău nu a mai fost doar o vorbă, în șoaptă. S-a .. și s-a.. tot și mai mult, Până-n momentul, când, niciunu nu a mai putut. PS: Lipind de clipă sentimentul, unind trăirea cu momentul, Și corpul cu gândul, și vorba cu sufletul, Prezentul trecut-a devenitul un dus, Răsăritul pierdut într-un veșnic apus. by Blanco Ps-ul e scris după experiența de după. Poezia continuă, chiar dacă nimicul ajunge sub lupă. Căci firul apei curge, indiferent dacă izvorul din care pornit-a cândva, ajunge a cunoaște într-o zi, seceta. Ps2: scrisă după o lungă suferință inconștientă ce precede o altă suferință conștientă, fără de care bucuriile nu ar mai fi bucurii, fără de care omul vremelnic nu ar mai fi om. Caldul e rece și recele cald, depinde de vrutul comandantului general, ce

Cândva am fost, pe pământ, și eu, Precum un fulg, am coborât din cer, Cândva, când frigul mă-ncălzea, Cândva, din stropi, omătul fin se așternea. Și pur, ca albul, eu speram să fiu, Când mă plimbam în miez de noapte, Să luminez pe chipul meu, Pe luna ce-mi veghea în șoaptă. În juru-mi simt o bucurie, Și văd copii, cum mă privesc, Pe obrăjioare.. cu drag le poposesc, Un mic pupic, cadou, le dăruiesc. by Blanco Poezia "Un fulg" Parte din tabloul intitulat "Primii fulgi" Fundal asigurat de melodia "Fioruri simt în curte" Acompaniată de ansamblul "Glasul nopții la câmpie"

Cândva Cândva pe chipul meu erau, culori de bucurie, Cu toții noi sărbătoream, o zi de fericire. Azi numai gândul îl mai am, lipsit de glas și de mișcare, Cu el încerc și tot încerc, să te zăresc din nou în zare. În firea mea te regăsesc, pornesc și repornesc, Necontenit mă ambiționez, să fiu un cerb, precum matale. Oricât de greu ne poate fi, tot prin credință vom răzbi, Oricât de mulți noi vom pieri, în nemurire vom trăi. Cândva by Blanco

Se mai întâmplă Privind în sus, atent la tot, Purtat de gând, presat de timp, Efortul şi dorința, plutesc şi se desprind. E cel puțin firesc, şi cel mult uman Din marea de creație, din valul de ambiție, Să pierdem un vers, sau chiar şi un roman. Adesea ce gândim, putem să şi transpunem, Ce şi-a imaginat artistul, cu opera apune, Orice ar fi fost peste, se pierde fără nume. Se mai întâmplă astfel, Să mai scăpăm un sens, Precum o rază simplă, în plinul univers. Necontenit respectul, predomină frumos, Deplina omenie e tot ceea ce contează, Perfectul nu există, artistul doar mimează. by Blanco PS: o tristețe, sub formă de dezamăgire, învăluită în mister, despre durerea tăcută a unui artist a cărui operă poate nu ajunge să fie înțeleasă în deplinătatea gândului artistic

Din dragoste de artă, el caută să ofere, la cei ce îl privesc, suite de plăcere. Precis și calculat, pătruns și implicat, el caută la sine, să scoată ce-i mai bine. E diferență mare, iubite spectator, între trăirea ta, și a mea în interior. Eu nu știu ce aștepți, și nici nu mă gândesc, eu mă dedic ca opera, mereu s-o înnobilez. Căci ochii care ascultă și urechile ce văd, mereu sunt diferite, între un om și alt om. Am fost și sunt format, să fac ce știu să fac, urmând ca efectul, poate, să îl simt treptat. E o altă conduită, un alt fel de reper, eu știu ce e în esență, tu vezi doar miezul tău. Mirajul comunicării, limbajul nevorbit, fac legătura noastră, un drum spre infinit. Eu plec cu satisfacția, că port pe umeri arta, tu pleci cu sentimentul, ce parfumată e viața.. by Blanco