Made for Soul

Ai dormit vreodata pe marginea patului? Ai vazut cat de incomod e? Ai dormit vreodata pe jos, in casa, pe podea, pe parchet? Ai vazut ce chin fizic e? Cati poti rezista odihnindu-te asa? Cat poti suporta???? La cateva strazi de locuinta ta calduroasa si comoda e cineva care doarme pe jos, pe ciment, ghemuit de frig. Este adevarat ca pentru a combate frigul si mai ales pentru a suporta acest chin fizic, acel cineva alege sa se incalzeasca cu ceva alcool, insa acel cineva zi de zi face o alegere care este fascinanta si care arata cu adevarat umanitatea unui om. Acel cineva in pofida greutatilor, frig, dureri, foame, lipsa odihnii, lipsa cuiva aproape, etc… acel cineva chiar si sub influenta alcoolul si cu mintile pierdute alege sa fie om. Alege sa nu faca rau cuiva. I-ar fi foarte usor sa faca rau cuiva, si sa ajunga la puscarie unde e mai cald, poate avea un culcus mai bun si o hrana cat de cat mai buna decat nimic sau decat resturi… insa alege sa nu faca acel rau

Ce ma omor eu cu atatea versuri ca sa exprim niste sentimente, stari sau senzatii cand pot sa scriu bine mersi, direct sau poate deloc. Nu se poate exprima usor in scris cea ce simt, dar ma simt bine si nu ma pot abtine. Simt ca traiesc intr-o lume noua, abia acum simt ca sunt tanar si ce frumoasa e tineretea. Si mai ales ce frumoasa o sa fie. Ma bucur sa vad tineri ca si mine ca se simt bine, ca au zambetul pe buze, ca au sclipirea in privire si mai ales ca au ceva modern si interesant in stilul lor de viata. Dar cel mai mult ma incanta sa vad tineri talentati si care stiu ce vor de la viata lor. Jan 13, 2008 12:51 AM Viata este un dar frumos pe care niciodata nu-l deschidem ci doar ne imaginam ce ar contine. Nu-l putem deschide nici cu mana, nici cu ochii, nici cu sufletul si nici cu mintea, pentru ca si-ar pierde farmecul. Si cum fiecare isi imagineaza diferit, si cum fiecare isi schimba dorintele constant, traim intr-o lume.

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred.  Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet,