Made for Soul

eu nu-mi doresc sa imi doresc sa am bani sa fac tot ce poftesc eu doar doresc sa fac.. tot ce vreau, sa nu intre vreun ban, in sufletul meu. eu vreau sa fiu liber, eu asta imi doresc nu vreau nici o regula, mijloc, motor.. pentru a putea simtii ca sunt pe deplin un om. eu vreau sa pot sa ascult, sa stiu, sa-nteleg, ca universu-i frumos si suntem parte din el. prin mine-i un filtru ce ma lasa sa cern cu ochii sa vad, sa aud, sa simt, sa traiesc.. ce-i dulce e gratis, e bun... delicios e firesc. nu vreau sa fiu eu purtat de betzie sa fiu obedient la cea mai mare prostie noi suntem la fel de egali sa traim nu banul dicteaza ce vrem, ce dorim. banul e doar un refugiu creat, o stare de fapt, pentru a ne rapune si a ne lasa fara cap, lasa fara simtz si fara ardoare.. cum iubirea cu bani e un mort in miscare. traim sa simtim, sa cunoastem, iubim, traim sa cream, sa crestem, impartim, traim sa fim oameni, in grup sa iubim, sa ne ingrijim.. si impreuna cu totii sa stam sa zambim. ne-avem noi pe...

A fi individ in societatea actuală, dominată de marketing, mass-media, Internet etc, este mai degrabă a fi parte dintr-un colectiv. Încercând să se descopere pe sine, individul se afundă inconştient sau uneori poate conştient într-un anumit tipar de personalitate. Nu este un tipar bine definit, ci este mai degrabă un mix al trăsăturilor mediului în care trăieşte, al culturii pe care o primeşte, al stilului de viaţă, al gândirii pe care şi-o cultivă în timp şi mai ales al feedback-ului pe care îl primeşte de la cei din jur. Un individ în prezent este parte a unui sistem. Nu vreau să fiu răutăcios, deşi ce afirm sună mai mult ca o critică, dar este foarte important de ce sistem vorbim. Dacă este un sistem creativ, un sistem în care spiritul uman se simte liber şi în care se poate dezvolta şi afirma pe sine, atunci este ok. În schimb, dacă este un sistem ce presează, ce forţează şi izolează tacit creaţia şi trimite semnale standard de supunere individului, de restrângere a personalităţii ...

O clipa, un sentiment, un moment de fericire, un simplu zambet si am aparut. Eu vin, micutz de tot, lipsit de glas si de privire, lipsit de gesturi de miscare, dar plin de energie. In jurul meu e doar caldura, multi oameni stau si tot zambesc, foshnesc si se foiesc. Eu nu ii vad, ii simt. Simt ca traiesc. Pitic nu sunt, eu stau si cresc, cu ai mei parinti pe langa mine. Eu zi de zi intineresc, ei zi de zi imbatranesc. Noi mergem pas la pas, cu totii, traim momente impreuna si ne simtim pe zi ce trece si mai uniti si mai puternici. Orbim de fericire, durere, stress, iubire si de amintiri sau mici regrete, perene si trecute. Alegem si decidem, culegem si impartim, tot ce in decursul vietii cu drag, ardoare si putere noi atingem si simtim. O colorata clipa si un neasteptat moment, ne fac fara clipita, sa ne desprindem de prezent. Si disparem subit, lasand in urma un glas tacut, chiar mut, strigand catre inceput. ...