Cuvintele imi ard ca focul, Caci tot din foc am aparut La fel ca omul pe pamant, La fel ca lumea asta. Eu le aprind putin mai rau, Eu le dezleg grandoarea, Eu le despart, le prind la loc, Si fac din foc tot foc. Dar focul meu se stinge greu, El fiind si bun si rau, El potolind nepotolitul, Si ajutand pierdutul. Totul e atat de uimitor, Periculos, nalucitor, Incat imi pierd rabdarea, Simtirea si suflarea. Si ma afund intr-un adanc gol, Ma detasez, ma pierd usor, In ganduri lungi ca noaptea. Si cand ajung la miezul lumii Gasesc mereu tot focul, Ce ma ridica si imi arata Cum. Cum pot schimba norocul Cum pot schimba si viata Cum pot schimba poporul Cum pot schimba chiar totul. by Blanco