Made for Soul

" We are living in a small house, nearby the Church. We can only eat, drink and piss. No smoking alowed. We can discuss between us. But we must be quiet. If we have another need, we must request permission. We don't have mouth to taste, hands to feel or noses to smell. We lost it. We can just see and listen. We focus our body and mind on seeing and listening. We don't have heart. We see that we are not alone, but we are not free. We see that is very cold, but we can not feel it. We are transformed. We are the new model of human being. 20xx series. We evolved over past years, and we arrived here. Memories are good, but present it saddens us. We need help, but nobody wants to provide. They just control. They control us, they control me, they control you. They control. Who the fuck are they? Who the fuck knows? " There are so many questions on this life at which we do not have answers. Or we can not find it. It is ok. Just read next text and understand. The problem is u

Ne cuibărim în cuiburi dese, Ca puişorii ne ferim, Trăim cu teama că vom piere, Că-n lume noi n-o să mai fim. Vorbesc acum, de cel ce ştie, Să se ascundă cel mai bine, Să stea ascuns, să se ferească, De ochii calzi, plini de iubire. Eu puişor de-aş fi.. şi cuibu sus, Nu m-aş feri, n-aş sta ascuns. De vultur, de durere, nu mi-e frică, Căci forţa lui.. nu mă ridică. Eu sunt un puişor viclean, Ce stă direct sub rază, Şi îl aşteaptă să sosească, Pe vultur, să-l iubească. Căci nu există foc sau apă, Căci nu există nopţi sau zile, Căci nu există cald sau rece, Când e durere din iubire. Puţin îmi pasă, de cei ce văd, Puţin îmi pasă, de cei ce-aud, Puţin îmi pasă, ce ei cred, Pe mine-n cot mă doare. Eu fac ce simt, şi nu mă pierd, Tăcut ascult, şi înţeleg, Cum toţi se ascund şi toţi se joacă, Eu stau, m-amuz şi scriu în şoaptă. E prea frumos, şi prea mişto, Să stai, să simti, să te jenezi.. Şi de n-am puf, şi de n-am pene, Eu pot să zbor şi fără ele.. by Blanco

A fi individ in societatea actuală, dominată de marketing, mass-media, Internet etc, este mai degrabă a fi parte dintr-un colectiv. Încercând să se descopere pe sine, individul se afundă inconştient sau uneori poate conştient într-un anumit tipar de personalitate. Nu este un tipar bine definit, ci este mai degrabă un mix al trăsăturilor mediului în care trăieşte, al culturii pe care o primeşte, al stilului de viaţă, al gândirii pe care şi-o cultivă în timp şi mai ales al feedback-ului pe care îl primeşte de la cei din jur. Un individ în prezent este parte a unui sistem. Nu vreau să fiu răutăcios, deşi ce afirm sună mai mult ca o critică, dar este foarte important de ce sistem vorbim. Dacă este un sistem creativ, un sistem în care spiritul uman se simte liber şi în care se poate dezvolta şi afirma pe sine, atunci este ok. În schimb, dacă este un sistem ce presează, ce forţează şi izolează tacit creaţia şi trimite semnale standard de supunere individului, de restrângere a personalităţii