Skip to main content

Te vreau!



Vorbe fără hartă,
Pierdute într-o şoaptă,
Un glas plin de suflet
Ce se varsă prin palmă.

La mine în piept,
Te las să trăieşti,
La mine pe buze
S-adormi, îmi doresc.

Eu visul ți-l tzin..
Iar tu mă iubeşti,
Din ochi îmi zâmbeşti,
De tot, noi plutim.

Prin lumea din basme
Noi.. lent poposim,
Ne tzinem de mână,
Sărim prin destin.

Firav este firul
Ce tzine aprinsă
Lumina din suflet,
Şi glasul de înger.

Firavă e iubirea
Şi clipa e scurtă,
Dar noi ne dorim,
În doi să trăim.

Te vreau de soție,
Să fim camarazi,
Te vreau lângă mine,
Să zburăm peste brazi.

Eu sunt pilot,
Iar tu eşti busola,
Eu sunt cofetar,
Tu.. crema de ouă.

Eu sunt vinovat
Şi tu o pedeapsă,
Eu sunt hotarât,
Te vreau de nevastă!

Căluții de mare,
Îți cer să zici.. da,
Autorul cărții
Îi călare pe.. şa,
Zumzetul lumii
Vrea.. pururea
....etc..
Eu doar îmi doresc
Să fi lângă mine,
Atunci când zâmbesc.

by Blanco

PS:
Indicații:
1. De la el pentru ea sau de la ea pentru el (depinde de cine are busola) :p
2. Pentru el: n-ai curaj? dai cu ardoare!
3. Pentru ea: a se înlocui soție cu soț, şi brazi cu olt.
4. A se striga în gura mare.

Comments

Popular posts from this blog

Albina

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de e cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Nici să mă apropii, ca s-o prind în palmă, E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare,  Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco 4 iunie 2019

Prins

De dincolo de nori Retrăiesc gând cu gând, în gând. Amintirile-mi se plimbă, purtate ușor de un vânt Mai subțire decât primul și ultim cuvânt. Mă apropii de soarele, ce îmi zâmbește agale, Incălzindu-mi tot corpul, prinde conturu-mi în zare. Șuvoiul de lacrimi, ce îl port cu mine, Îl las să coboare, mângâind aprig pe obrăjioare. E un contrast și totu-i schimbare, E un proces ce nu are, nicicum, alinare. Oricât aș vrea, firescul e împotriva mea. Oricât nu aș vrea, eternitatea conține și clipa cea grea. Da. Voința-mi a fost lege într-utotul cândva.  Acuma precum raza, urmez împăcat direcția. Oricine, oricând, va simți copleșirea ce-o simt acum, Când mă desprind, și în lumină mă avânt pe deplin. Tot ce contează, în iubire e prins, Tot ceea ce sunt, am fost și voi fi. by Blanco 1 aprilie 2020

Titlul poeziei e mai jos

 Când voi închide ochii pentru ultima dată La Domnul, în casa Sa, voi poposi în șoaptă. Iar în lumina luminată ce va fi Pe toți cei dragi voi revedea, și regăsi. Oo..tulburată mai este viața uneori, Tânjind spre liniște și pace ne dă fiori, Noi neglijăm prezentul și ne grăbim cu spor Să ne găsească moartea pe un coridor. Orbiți de nebunie, regrete și prostie, Ne irosim un dar, un har, mizând totul pe zadar, Când de fapt rostul și rolul sunt de a fi mereu uman, De a trăi în pace și a iubi necugetat, aproapele la fel de încercat. Ne izbește o realitate, a unei minți întunecate, A noastre minți, înebunită tare de eșecuri, lipsuri, aure, palate, În scorbura unui copac ne par toate afundate, Uitând să ascultăm de graiul, viu, al unei păsări mult plimbate. Cătarea, darea, zarea, zorii și marea Sunt de fapt realizarea prin care Domnul Zilnic ne arată ce frumuseți ne pot aduce Speranța, crezul, efortul și cumpătarea. E lecția pe care o avem de învățat și dat. Din foi, cotor, cerneală și iubire