Skip to main content

Un zambet




Iker Casillas, un adevarat luptator impotriva saraciei si pentru o societate mai buna, a avut ocazia sa viziteze an de an, mai multe tari din Africa. A fost in inima desertului, a stat alaturi de oameni amarati, a mancat alaturi de ei, a discutat cu ei.. si cel mai important, le-a adus un zambet pe buze.

Multi in locul lui nu ar face asta, multi ar face-o pentru imagine sau multi ar fi indiferenti orice s-ar intampla.

Ei bine, el nu este niciunul dintre cei de mai sus. El este un tanar care a inteles ce inseamna viatza, cat de fragila si cruda poate fi.. cat de importanta este fiecare clipa si mai ales cat de importanta este prietenia adevarata, respectul si ajutorul reciproc. Si a inteles ca oricare dintre noi, cumva, ii poate ajuta pe cei in nevoie.

Referitor la valorile din lumea actuala, Casillas ne povesteste ca a intalnit multi copii africani saraci, subnutriti si care duceau o viata grea, dar pe care niciodata nu i-a vazut plangand sau vaitandu-se, in timp ce verisorul sau plange imediat atunci cand nu mai are chupa chups...

O situatie a extremelor, o situatie ciudata, dar adevarata.

Traim intr-o lume in care cei care au o viata usoara se plang zi de zi, iar cei care o duc greu, lupta in tacere, si lupta cu propriile fortze pentru a razbate. Nu lupta contra cuiva anume, ei lupta pentru lucruri maretze, lucruri umane: lupta pentru educatie, muncesc onest pentru hrana si adapost, lupta contra intereselor de orice fel, lupta pentru libertatea de gandire si exprimare sub orice forma, lupta pentru o lume mai buna si respecta toti oamenii.
Chiar daca „armele” lor si impactul este mic, ei nu se dau batuti. Ei nu accepta infrangerea, ei inteleg ca fiecare om are rolul lui, si doar daca fiecare isi face datoria, atunci ceva se schimba in bine.

Ce vreau sa zic este ca fiecare dintre noi ar trebui sa devina constient de rolul sau in lumea actuala, si indiferent cat de mic sau mare e, sa actioneze, sa schimbe ceva in bine, sa ajute, sa impartaseasca idei, sfaturi si sa respecte pe toti ceilalti, indiferent de rasa, sex, varsta, origine sau educatie.

Un singur lucru este menit hazardului: norocul. In rest, totul e rezultatul nostru.
Si asta ar trebui sa ne bucure, sa ne dea avant, curaj, sperantza.. si nu sa ne sperie.

Sperantza si visele traiesc in acei oameni care cred ca oricand, orice si oricum poate fi schimbat in bine, iar schimbarea vine odata cu acei oameni care inteleg ca nu exista candva, cumva, careva .. si ca exista doar acum si eu sau acum si noi.
Acestia pornesc la drum cu sufletul inainte si nu se opresc decat atunci cand o noua generatie spera si viseaza la capataiul lor.

by Blanco



El e Iker Casillas.
Noi il stim ca portarul de la Real Madrid si nationala Spaniei..
dar cei mai multi il stiu ca baiatul ce aduce zambetul si bucuria.


Resurse:
http://www.dailymotion.com/video/x9uqlw_iker-casillas-malide_sport

http://www.paremoslapobrezainfantil.org/portada/

Comments

Popular posts from this blog

De la angajat la sef, la director, la patron

In opinia mea, un angajat pentru a fi bun trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa fie calificat pentru jobul respectiv, sau macar sa aiba calitatile sau deprinderile necesare 2. sa fie motivat de sarcinile si atributiile pe care le are 3. sa puna interesul firmei inaintea interesului personal 4. sa fie corect apreciat si remunerat de catre firma Daca prima conditie depinde foarte mult de calitatea recrutarii, cea de-a doua de calitatea sefilor sai sau conducatorul unitatii, iar cea de-a treia de caracterul sau uman, ultima conditie este mereu discutabila. Niciodata nu se poate spune ca un un angajat este corect apreciat si remunerat pentru ca firma vede lucrurile intr-un fel, iar angajatul in alt fel. Deci conditia 4 se poate reformula in: sa nu fie incorect apreciat si remunerat de catre firma. Asta insemnand ca un angajat sa nu simta ca efortul pe care el il depune zi de zi la jobul sau este in zadar. Un sistem de premiere bine definit si general valabil tuturor an

Ea

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de este cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, ea se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Că de mă apropii, nu pot s-o prind în palmă. E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare, Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco