Skip to main content

Ghidul


Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul,
De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu.
Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea
Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru.

Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact.
Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti.

De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine.
Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie.
Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi.
Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit desconsiderat si m-am retras cand am simtit ca nu sunt la locul meu.

O calatorie cu multe peripetii, o calatorie in care am fost atat ghidat, cat si ghid.
Cam la asta se rezuma rolul meu si al multora ca mine.
Oameni care inteleg ca doar impreuna putem face aceasta lume mai buna si viata noastra mai semnificativa.
O calatorie frumoasa, o bucurie pe masura.

Degeaba te simti un intelept, daca nu impartaseste acele invataturi.
Ai venit pe acest pamant, lipsit de informatii si tot ce stii este o creatie a lumii care te inconjoara.
Toti cei ce te inconjoara merita recunostiinta ta si in semn de respect pentru ei si pentru cei ce vor venii dupa tine
Ai datoria, ca sa nu spun privilegiul, sa poti sa te ridici la nivelul la care pretinzi ca esti.

Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact.
Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti.

by Blanco

https://www.youtube.com/watch?v=4eh2cHEhI94 

Comments

Popular posts from this blog

Albina

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de e cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Nici să mă apropii, ca s-o prind în palmă, E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare,  Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco 4 iunie 2019

Prins

De dincolo de nori Retrăiesc gând cu gând, în gând. Amintirile-mi se plimbă, purtate ușor de un vânt Mai subțire decât primul și ultim cuvânt. Mă apropii de soarele, ce îmi zâmbește agale, Incălzindu-mi tot corpul, prinde conturu-mi în zare. Șuvoiul de lacrimi, ce îl port cu mine, Îl las să coboare, mângâind aprig pe obrăjioare. E un contrast și totu-i schimbare, E un proces ce nu are, nicicum, alinare. Oricât aș vrea, firescul e împotriva mea. Oricât nu aș vrea, eternitatea conține și clipa cea grea. Da. Voința-mi a fost lege într-utotul cândva.  Acuma precum raza, urmez împăcat direcția. Oricine, oricând, va simți copleșirea ce-o simt acum, Când mă desprind, și în lumină mă avânt pe deplin. Tot ce contează, în iubire e prins, Tot ceea ce sunt, am fost și voi fi. by Blanco 1 aprilie 2020

Titlul poeziei e mai jos

 Când voi închide ochii pentru ultima dată La Domnul, în casa Sa, voi poposi în șoaptă. Iar în lumina luminată ce va fi Pe toți cei dragi voi revedea, și regăsi. Oo..tulburată mai este viața uneori, Tânjind spre liniște și pace ne dă fiori, Noi neglijăm prezentul și ne grăbim cu spor Să ne găsească moartea pe un coridor. Orbiți de nebunie, regrete și prostie, Ne irosim un dar, un har, mizând totul pe zadar, Când de fapt rostul și rolul sunt de a fi mereu uman, De a trăi în pace și a iubi necugetat, aproapele la fel de încercat. Ne izbește o realitate, a unei minți întunecate, A noastre minți, înebunită tare de eșecuri, lipsuri, aure, palate, În scorbura unui copac ne par toate afundate, Uitând să ascultăm de graiul, viu, al unei păsări mult plimbate. Cătarea, darea, zarea, zorii și marea Sunt de fapt realizarea prin care Domnul Zilnic ne arată ce frumuseți ne pot aduce Speranța, crezul, efortul și cumpătarea. E lecția pe care o avem de învățat și dat. Din foi, cotor, cerneală și iubire