Skip to main content

Respect umanitatea

Ai dormit vreodata pe marginea patului? Ai vazut cat de incomod e?
Ai dormit vreodata pe jos, in casa, pe podea, pe parchet? Ai vazut ce chin fizic e?
Cati poti rezista odihnindu-te asa? Cat poti suporta????

La cateva strazi de locuinta ta calduroasa si comoda e cineva care doarme pe jos, pe ciment, ghemuit de frig.

Este adevarat ca pentru a combate frigul si mai ales pentru a suporta acest chin fizic, acel cineva alege sa se incalzeasca cu ceva alcool, insa acel cineva zi de zi face o alegere care este fascinanta si care arata cu adevarat umanitatea unui om.

Acel cineva in pofida greutatilor, frig, dureri, foame, lipsa odihnii, lipsa cuiva aproape, etc… acel cineva chiar si sub influenta alcoolul si cu mintile pierdute alege sa fie om. Alege sa nu faca rau cuiva.

I-ar fi foarte usor sa faca rau cuiva, si sa ajunga la puscarie unde e mai cald, poate avea un culcus mai bun si o hrana cat de cat mai buna decat nimic sau decat resturi… insa alege sa nu faca acel rau.

Ai vazut vreodata cata modestie si umanitate au de fapt oamenii strazii? Ai vazut cum in pofida mirosului urat si a starii negligente fizice incearca sa nu deranjeze pe cei din jur? Ai vazut?

Sunt oameni incercati si extra mega incercati de viata, dar care si-au pastrat un echilibru si mai ales si-au pastrat umanitatea si bunatatea. Nu au ales calea raului, nu au ales sa faca rau celor din jur, ci ei in liniste si durere interioara plina de incercari fizice si inumane, lupta si isi pastreaza bunatatea si umanitatea.

Ei bine, la polul opus, sunt oameni care au de toate, o casa frumoasa, confort, familie, se bucura de conditii bune de trai si cu toate astea cad foarte usor catre pacat si aleg foarte usor sa faca rau. De ce?? Mi se umple capul de nervi cand vad tot felul de categorii de oameni care ajung sa fure de la ceilalti, ajung sa faca rau constient celorlalti fara pic de scrupule, ajung sa fie atat de indiferenti si nepasatori etc.

Vad in spitale cum toaletele pt pacienti nu au nici macar sapun (si sunt SPITALE) iar toaletele medicilor sunt complet echipate, dar la cheie, strict pt accesul lor, al medicilor si asistentelor. Degeaba sunt medici daca ei asa gandesc sa faca un bine celor din jur... Umanitate zero. Ego imens. Isi sustrag bani pe seama sanatatii altora si nici macar nu se sinchisesc sa ofere acel plus de bunatate cel putin in glas si in gest. Pana si niste roboti ar fi mai umani decat ei.

Apoi vad nepasare in scoli, acolo unde salile de clasa se degradeaza constant, si unde nici profesorii si nici elevii nu se ingrijesc de nici un fel sa protejeze mobilierul si toate dotarile. WC-urile par teritorii minate. Fiecare isi face damblaua cum vrea, cand vrea, nimeni nu comenteaza sau face nimic ca macar minimul de respect omenesc sa fie asigurat. Si vorbim de scoli de renume si de elevi care sunt fandositi peste cap, de la tinuta pana la accesorii. Pana si in jungla sunt animalele mai grijulii si care au o purtare mai cuvenita. Ras de educatie. Crestem in falsitate, intr-o lume din plastic si insensibila.

Sunt doar cateva exemple in care foarte usor se trece pragul dintre bunatate si rautate, pragul dintre respect pentru semeni si profitare pe seama semenilor, pragul dintre grija si neglijenta. O dezamagire uriasa. O imagine despre societate pe care cu toate ca o vedem din cand in cand, ne facem ca nu o vedem sau ne rugam in gand sa dispara. Insa nu facem nimic mai mult in acest sens.

Rusine celor inumani si respect total pentru oamenii strazii si toti cei care incercati de probleme isi pastreaza coloana vertebrala!

by Blanco

ps: cui ii mai arde de somn in conditiile astea? cui???

Comments

Popular posts from this blog

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred.  Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...