Skip to main content

Respect umanitatea

Ai dormit vreodata pe marginea patului? Ai vazut cat de incomod e?
Ai dormit vreodata pe jos, in casa, pe podea, pe parchet? Ai vazut ce chin fizic e?
Cati poti rezista odihnindu-te asa? Cat poti suporta????

La cateva strazi de locuinta ta calduroasa si comoda e cineva care doarme pe jos, pe ciment, ghemuit de frig.

Este adevarat ca pentru a combate frigul si mai ales pentru a suporta acest chin fizic, acel cineva alege sa se incalzeasca cu ceva alcool, insa acel cineva zi de zi face o alegere care este fascinanta si care arata cu adevarat umanitatea unui om.

Acel cineva in pofida greutatilor, frig, dureri, foame, lipsa odihnii, lipsa cuiva aproape, etc… acel cineva chiar si sub influenta alcoolul si cu mintile pierdute alege sa fie om. Alege sa nu faca rau cuiva.

I-ar fi foarte usor sa faca rau cuiva, si sa ajunga la puscarie unde e mai cald, poate avea un culcus mai bun si o hrana cat de cat mai buna decat nimic sau decat resturi… insa alege sa nu faca acel rau.

Ai vazut vreodata cata modestie si umanitate au de fapt oamenii strazii? Ai vazut cum in pofida mirosului urat si a starii negligente fizice incearca sa nu deranjeze pe cei din jur? Ai vazut?

Sunt oameni incercati si extra mega incercati de viata, dar care si-au pastrat un echilibru si mai ales si-au pastrat umanitatea si bunatatea. Nu au ales calea raului, nu au ales sa faca rau celor din jur, ci ei in liniste si durere interioara plina de incercari fizice si inumane, lupta si isi pastreaza bunatatea si umanitatea.

Ei bine, la polul opus, sunt oameni care au de toate, o casa frumoasa, confort, familie, se bucura de conditii bune de trai si cu toate astea cad foarte usor catre pacat si aleg foarte usor sa faca rau. De ce?? Mi se umple capul de nervi cand vad tot felul de categorii de oameni care ajung sa fure de la ceilalti, ajung sa faca rau constient celorlalti fara pic de scrupule, ajung sa fie atat de indiferenti si nepasatori etc.

Vad in spitale cum toaletele pt pacienti nu au nici macar sapun (si sunt SPITALE) iar toaletele medicilor sunt complet echipate, dar la cheie, strict pt accesul lor, al medicilor si asistentelor. Degeaba sunt medici daca ei asa gandesc sa faca un bine celor din jur... Umanitate zero. Ego imens. Isi sustrag bani pe seama sanatatii altora si nici macar nu se sinchisesc sa ofere acel plus de bunatate cel putin in glas si in gest. Pana si niste roboti ar fi mai umani decat ei.

Apoi vad nepasare in scoli, acolo unde salile de clasa se degradeaza constant, si unde nici profesorii si nici elevii nu se ingrijesc de nici un fel sa protejeze mobilierul si toate dotarile. WC-urile par teritorii minate. Fiecare isi face damblaua cum vrea, cand vrea, nimeni nu comenteaza sau face nimic ca macar minimul de respect omenesc sa fie asigurat. Si vorbim de scoli de renume si de elevi care sunt fandositi peste cap, de la tinuta pana la accesorii. Pana si in jungla sunt animalele mai grijulii si care au o purtare mai cuvenita. Ras de educatie. Crestem in falsitate, intr-o lume din plastic si insensibila.

Sunt doar cateva exemple in care foarte usor se trece pragul dintre bunatate si rautate, pragul dintre respect pentru semeni si profitare pe seama semenilor, pragul dintre grija si neglijenta. O dezamagire uriasa. O imagine despre societate pe care cu toate ca o vedem din cand in cand, ne facem ca nu o vedem sau ne rugam in gand sa dispara. Insa nu facem nimic mai mult in acest sens.

Rusine celor inumani si respect total pentru oamenii strazii si toti cei care incercati de probleme isi pastreaza coloana vertebrala!

by Blanco

ps: cui ii mai arde de somn in conditiile astea? cui???

Comments

Popular posts from this blog

Albina

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de e cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Nici să mă apropii, ca s-o prind în palmă, E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare,  Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco 4 iunie 2019

Prins

De dincolo de nori Retrăiesc gând cu gând, în gând. Amintirile-mi se plimbă, purtate ușor de un vânt Mai subțire decât primul și ultim cuvânt. Mă apropii de soarele, ce îmi zâmbește agale, Incălzindu-mi tot corpul, prinde conturu-mi în zare. Șuvoiul de lacrimi, ce îl port cu mine, Îl las să coboare, mângâind aprig pe obrăjioare. E un contrast și totu-i schimbare, E un proces ce nu are, nicicum, alinare. Oricât aș vrea, firescul e împotriva mea. Oricât nu aș vrea, eternitatea conține și clipa cea grea. Da. Voința-mi a fost lege într-utotul cândva.  Acuma precum raza, urmez împăcat direcția. Oricine, oricând, va simți copleșirea ce-o simt acum, Când mă desprind, și în lumină mă avânt pe deplin. Tot ce contează, în iubire e prins, Tot ceea ce sunt, am fost și voi fi. by Blanco 1 aprilie 2020

Titlul poeziei e mai jos

 Când voi închide ochii pentru ultima dată La Domnul, în casa Sa, voi poposi în șoaptă. Iar în lumina luminată ce va fi Pe toți cei dragi voi revedea, și regăsi. Oo..tulburată mai este viața uneori, Tânjind spre liniște și pace ne dă fiori, Noi neglijăm prezentul și ne grăbim cu spor Să ne găsească moartea pe un coridor. Orbiți de nebunie, regrete și prostie, Ne irosim un dar, un har, mizând totul pe zadar, Când de fapt rostul și rolul sunt de a fi mereu uman, De a trăi în pace și a iubi necugetat, aproapele la fel de încercat. Ne izbește o realitate, a unei minți întunecate, A noastre minți, înebunită tare de eșecuri, lipsuri, aure, palate, În scorbura unui copac ne par toate afundate, Uitând să ascultăm de graiul, viu, al unei păsări mult plimbate. Cătarea, darea, zarea, zorii și marea Sunt de fapt realizarea prin care Domnul Zilnic ne arată ce frumuseți ne pot aduce Speranța, crezul, efortul și cumpătarea. E lecția pe care o avem de învățat și dat. Din foi, cotor, cerneală și iubire