Skip to main content

De la angajat la sef, la director, la patron





In opinia mea, un angajat pentru a fi bun trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii:
1. sa fie calificat pentru jobul respectiv, sau macar sa aiba calitatile sau deprinderile necesare
2. sa fie motivat de sarcinile si atributiile pe care le are
3. sa puna interesul firmei inaintea interesului personal
4. sa fie corect apreciat si remunerat de catre firma

Daca prima conditie depinde foarte mult de calitatea recrutarii, cea de-a doua de calitatea sefilor sai sau conducatorul unitatii, iar cea de-a treia de caracterul sau uman, ultima conditie este mereu discutabila.

Niciodata nu se poate spune ca un un angajat este corect apreciat si remunerat pentru ca firma vede lucrurile intr-un fel, iar angajatul in alt fel. Deci conditia 4 se poate reformula in: sa nu fie incorect apreciat si remunerat de catre firma. Asta insemnand ca un angajat sa nu simta ca efortul pe care el il depune zi de zi la jobul sau este in zadar. Un sistem de premiere bine definit si general valabil tuturor angajatilor firmei, poate solutiona si conditia 4.

Revenind la conditia 3, angajatul sa puna interesul firmei inaintea celui personal, depinde in mare masura de caracterul angajatului si de aspiratiile si dorintzele sale interne. Un angajat care va intelege ca bunastarea firmei si progresul acesteia ii va aduce si bunastarea lui personala si progresul sau ca angajat si individ, acel angajat va fi mereu in slujba acelei firme. Pe langa aceasta, o atmosfera placuta la locul de munca si niste relatii stranse cu colegii de munca pot ajuta la indeplinirea acestei conditii.

Conditiile 1 si 2, sunt conditii interne, conditii ce depinde de firma, dar mai ales de cei care o conduc. O recrutare de calitate, care sa puna accent in primul rand pe experientza de munca si pregatirea fortei de munca, dar si pe potentialul sau de dezvoltare si interesele de lunga durata ale firmei, implica un efort comun din partea tuturor celor implicati in conducerea firmei pornind de la sef direct la patron.

Aici, as dori sa fac o paranteza. In acest moment nu sunt un sustinator al firmelor specializate in recrutare, deoarece eu nu vad prea multe avantaje pentru angajator, decat economisirea timpului si costurilor aferente procesului de selectie. Recrutarea, adica alegerea implicita, a celui mai bun intervievat pentru un post, chiar daca se face impreuna cu firma angajatoare, aceasta avand ultimul cuvant, nu poate fi considerata pe deplin eficienta, atata timp cat unii aplicanti pentru job fie sunt eliminati din fazele initiale de selectie pe baza unor criterii ce uneori pot fi excesiv de obiective, fie sunt catalogatzi pe parcurs si prezentati angajatorului purtand deja o anumita eticheta. Nu vreau sa discut rolul de lobby pe care il pot avea uneori aceste firme specializate in recrutare, ele fiind mereu cu picioarele in ambele barci, incasand de la unii, dar depinzand de altii.

Cea de-a doua conditie, motivarea si stabilirea sarcinilor si atributiilor de lucru, ce tine doar de calitatea managementului, este pilonul esential al oricarei firmei si in acelasi timp elementul cheie pentru trecerea la urmatorul pas, de la angajat bun la sef.

Cineva spunea odata, ca nu ajunge sef acel angajat care isi indeplineste sarcinile de munca cel mai bine in raport cu ceilalti colegi, ci cel care isi poate face colegii sa-si indeplineasca sarcinile de munca cat mai bine. Sunt pe deplin de acord cu aceste vorbe.

Calitatea primordiala a unui om de a deveni sef, trebuie sa fie capacitatea de a-i motiva pe ceilalti, dar in acelasi timp sa fie sustinut si de o pregatire adecvata. Astfel spus si in acest caz exista o serie de conditii ce trebuie respectate pentru a fi sef la locul de munca:
1. sa aiba capacitatea sa-si motiveze subalternii
2. sa aiba o experientza de munca solida si rezultate pe masura
3. sa se inteleaga foarte bine cu ceilalti sefi de pe acelasi nivel
4. sa aiba o relatie stransa si o comunicare fluida cu sefii sai.

Pornind tot de la a 2a conditie, o experientza de munca solida si rezultate pe masura, trebuie inteles faptul ca un angajat care a trecut prin anumite etape si s-a confruntat cu o serie de probleme carora le-a facut fatza, sau a trecut prin diverse intamplari care l-au facut sa-si imbunateasca sau corecteze munca prestata, va fi in mai mare capacitate de a intelege si a raspunde problemelor de zi cu zi cu care se vor confrunta angajatii sai. Nu este un musai, ca cel care devine sef sa fie foarte bine pregatit si sa aiba o bogata experientza de munca in nivelurile inferioare ale firmei, dar este un avantaj pentru el, si mai ales pentru firma.

Revenind la motivarea subalternilor, aceasta reprezinta sa zic asa cheia tuturor etapelor din ciclul angajat-sef-director-patron, pentru ca pe sirul lantului toti incepand de la angajat pana la director, reprezinta subalterni ai patronului. Deci capacitatea de ai motiva pe ceilalti este secretul succesului si progresului la locul de munca, si nu numai.

In viziunea mea, pentru ai putea motiva pe ceilalti trebuie:
a. sa fi un bun comunicator, sa te poti face inteles cat mai usor cu putiintza si cat mai bine;
b. sa intelegi nevoile si problemele celorlalti si sa le poti gasi solutii apropiate de dorintele lor;
c. sa fi un exemplu atat ca angajat al firmei, cat si ca om, calitati ca perseverentza si ambitia, rabdarea si pasiunea, punctualitatea si onestitatea etc trebuie sa fie trasaturi definitorii pentru un bun sef;
d. sa ai parghiile si resursele necesare in cadrul firmei pentru a-ti putea indeplini sarcinile de lucru.

Daca ne uitam bine, „b” si „d” sunt strans legate intre ele, si depind in mare masura de relatia dintre capacitatea sau resursele firmei si nevoile si dorintele angajatilor. Dar ce vreau sa reflectez este nevoia pe care o are un sef, la randul lui, de a se simti motivat si sprijinit de sefii sai superiori. Comunicarea si intelegerea reciproca rezolvand si acest deziderat.

Abilitatea „a” se poate cultiva si imbunatatzi in timp, unii chiar nascandu-se cu ea. Pe cand abilitatea „c” daca nu o ai deja in sange, cu greu o potzi corecta. Aceste afirmatii tind sa sublinieze faptul ca sunt de acord cu vorba ca unii oameni sunt nascuti sa fie shefi, iar acei oameni, printre altele, indeplinesc aceste doua conditii: capacitatea buna de comunicare si calitati personale bine conturate.

by Blanco

(PS: material neterminat, urmeaza sa-l termin in curand)

Comments

Popular posts from this blog

Albina

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de e cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Nici să mă apropii, ca s-o prind în palmă, E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare,  Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco 4 iunie 2019

Prins

De dincolo de nori Retrăiesc gând cu gând, în gând. Amintirile-mi se plimbă, purtate ușor de un vânt Mai subțire decât primul și ultim cuvânt. Mă apropii de soarele, ce îmi zâmbește agale, Incălzindu-mi tot corpul, prinde conturu-mi în zare. Șuvoiul de lacrimi, ce îl port cu mine, Îl las să coboare, mângâind aprig pe obrăjioare. E un contrast și totu-i schimbare, E un proces ce nu are, nicicum, alinare. Oricât aș vrea, firescul e împotriva mea. Oricât nu aș vrea, eternitatea conține și clipa cea grea. Da. Voința-mi a fost lege într-utotul cândva.  Acuma precum raza, urmez împăcat direcția. Oricine, oricând, va simți copleșirea ce-o simt acum, Când mă desprind, și în lumină mă avânt pe deplin. Tot ce contează, în iubire e prins, Tot ceea ce sunt, am fost și voi fi. by Blanco 1 aprilie 2020

Titlul poeziei e mai jos

 Când voi închide ochii pentru ultima dată La Domnul, în casa Sa, voi poposi în șoaptă. Iar în lumina luminată ce va fi Pe toți cei dragi voi revedea, și regăsi. Oo..tulburată mai este viața uneori, Tânjind spre liniște și pace ne dă fiori, Noi neglijăm prezentul și ne grăbim cu spor Să ne găsească moartea pe un coridor. Orbiți de nebunie, regrete și prostie, Ne irosim un dar, un har, mizând totul pe zadar, Când de fapt rostul și rolul sunt de a fi mereu uman, De a trăi în pace și a iubi necugetat, aproapele la fel de încercat. Ne izbește o realitate, a unei minți întunecate, A noastre minți, înebunită tare de eșecuri, lipsuri, aure, palate, În scorbura unui copac ne par toate afundate, Uitând să ascultăm de graiul, viu, al unei păsări mult plimbate. Cătarea, darea, zarea, zorii și marea Sunt de fapt realizarea prin care Domnul Zilnic ne arată ce frumuseți ne pot aduce Speranța, crezul, efortul și cumpătarea. E lecția pe care o avem de învățat și dat. Din foi, cotor, cerneală și iubire