Made for Soul

Yo quiero ser tu vitamina, Yo quiero estar alrededor. Yo quiero ser un mago fino, Pa' sonreir con mi amor. Yo quiero allas pa' volar Sentirte cerca y guardar. Enamorarse es tan divino, No puedo hablar, ni respirar. Me da igual que hace frio Tu corazón calor me da. Me da igual sí hace noche, Sentir tu abrazo es bailar. Se puede vivir muy a gusto, Saber que ya yo encontré A una chica tan bonita, Con elegancia y mucha fé. Nuestro amor es sintonia rara, En cual los dos, sin planear, Suenamos letras tan iguales, De alegria.. y de felicidad. de Blanco PS: Te agradezco mucho, mi amor, por el cariño aparte y tu honesta amistad.

Introducere Incerc sa prevad cum va fi in viitor. Incerc sa vad cum va fi peste 25 de ani. Incerc sa imi imaginez cum va fi lumea in 2035. Si incercarile astea ma nelinistesc. Fiecare gand spre viitor este un purtator de teama. Daca viitorul este in general incert, pe zi ce trece el devine si mai incert. Mai nesigur.. mai bine spus. Lumea evolueaza zi de zi. Dar este greu de simtit de fiecare dintre noi, fiindca suntem parte dintr-o lume imensa. Ce putem face? Daca ne intereseaza, singura varianta este doar sa ne uitam in urma si sa ne raportam la trecut. Asa intelegem cum datorita inventiei Internetului lumea de azi este mai usoara fiindca informatia circula mai usor, distantele fizice nu cunosc limite in lumea virtuala, putem trimite si primii impresii, poze si inregistrari video si audio de oriunde oricand, atata timp cat avem conexiune la Internet. Inainte de Internet au fost satelitzii. Asa zisa cucerire a spatiului. A suprematiei inteligentei umane. Inainte de sateliti a fost avi...

A fost odata…un ou de vultur. Un om l-a gasit si l-a pus in cuibarul unei gaini de curte. Puiul de vultur a iesit din ou o data cu puii de gaina si a crescut impreuna cu ei. Toata viata lui,vulturul a facut ceea ce au facut si puii de curte, crezand ca este pui de curte. A scurmat pamantul dupa viermi si insecte. A cloncanit si a cotcodacit. Dadea din aripi si zbura un pic in aer. Anii au trecut si vulturul a imbatranit foarte tare. Intr-o zi el vazu o pasare splendida deasupra lui, pe cerul fara nori. Aceasta plana intr-o gratioasa maretie, printre curentii puternici, abia batand din aripile sale viguroase, aurii. Batranul vultur privi in sus cu veneratie. "Cine e acesta?", a intrebat el. "Acesta este vulturul,regele pasarilor!", i-a spus vecinul sau. "El apartine Cerului. Noi apartinem Pamantului- noi suntem gaini!" Si astfel vulturul a trait si a murit ca o gaina, pentru ca asta a crezut ca este. by Arkantos

Cu toţii ne întrebăm, mai mult sau mai puţin, dar zilnic, “de ce?” De ce nu merg lucrurile bine? De ce nu sunt fericit? De ce viatza este aşa dură cu mine? De ce se poartă lumea aşa cu mine? De ce este aşa greu să trec peste asta? De ce tocmai eu? .... De ce?.. De ce?......... Deee ce? O gramadă de întrebări care pornesc cu „de ce?” şi o grămadă de întrebări care ne framântă zi de zi. Dacă le găsim răspunsul sau nu, contează foarte puţin, deoarece la orice răspuns dăm peste o nouă întrebare, o nouă dilemă şi un nou „de ce?”. Însă există o întrebare pe care rareori o punem, dar care este cea mai importantă. Există o întrebare de la care toate celelalte întrebări au pornit. Există o întrebare cu care fiecare dintre noi s-a născut şi cu care fiecare dintre noi s-a zbătut toată viaţa să-i găsească un răspuns. Uneori poate chiar am reuşit să dăm peste el, dar niciodată acel răspuns nu ne-a liniştit setea de noi întrebări. Şi acest lucru mă face să cred că poate.... noi niciodată nu am fost...

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert. La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit. Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip: - Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit. Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca. Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal. Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra: - Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el. Celalalt l-a intrebat: -Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce? Acesta i-a raspuns: -Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa… Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip… Si cum ar fi sa...

She May be the face I can't forget A trace of pleasure or regret May be my treasure or the price I have to pay She may be the song that summer sings May be the chill that autumn brings May be a hundred tearful things Within the measure of the day. She May be the beauty or the beast May be the famine or the feast May turn each day into heaven or a hell She may be the mirror of my dreams A smile reflected in a stream She may not be what she may seem Inside a shell She who always seems so happy in a crowd Whose eyes can be so private and so proud No one's allowed to see them when they cry She may be the love that can and hope to last May come to me from shadows of the past That I remember till the day I die She May be the reason I survive The why and where for I'm alive The one I'll care for through the rough and rainy years Me I'll take her laughter and her tears And make them all my souvenirs For where she goes I got to be The meaning of my life is She, she, she by C...

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti. Politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ceva, dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita. Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?” Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru ca...

Tolanită te văd, În pat Cu-un picior ridicat, Treptat.. Mocnind a foc, te aprinzi, În cearşaf, Pocnind parchetul, mă apropii, Firav. Te las să te joci, Mă laşi.. să ma uit, De priviri, niciunul, Nu pare sătul. E muzica mută, Căci te simt, respirând, Foşnind prin pat, Aşteptând şi râzând. Mă apropii uşor, Încet şi ocol, Mă uit la a mea pradă, Şi adulmec, ce-i gol. Se ascut toate simţurile, Şi toate mă-nping, Să sar, să te-nhaţ, Să muşc, să atac. Dar nu pot uita, Ce tu mi-ai făcut, Când acasă, recent, Am venit, de la drum. Din loc, imediat, plec.. Te las în urmă Şi poposesc, la masă, Prăjitura cu mure, E infinit delicioasă. Mă sorbi, din priviri, Mă vrei.. Mă pofteşti.. Dar geloasă, nu eşti. Căci ştii, ce eu vreau, Ce eu, îmi doresc, Prăjitura cu mure, Cu tine, o servesc... by Blanco

In viata daca nu esti un om corect fatza de ceilalti, inseamna ca iti batzi joc de ei, dar si de tine. Si asta strica tot farmecul vietzii. Apreciez pe cei care par a fi oameni corectzi si sunt, dar mai ales pe cei care nu par a fi si sunt. - Si ce mai e corectitudinea in ziua de azi? Pai, e un lucru ce tzine de onoarea ta si de respectul fatza de ceilalti, indiferent cum ar fi fiecare dintre noi! E lucru cu care te nasti si pe care-l pierzi doar atunci cand vrei prea mult, prea repede si sub orice forma.... fentand si pacalind pe cel de langa tine. Si mai presus de tot, corectitudinea, chiar daca nu e cea mai usoara cale de urmat, e aceea care iti aduce cele mai mari satisfactii, satisfactii fara fin. by Blanco PS: Nu lua in bataie de joc dorintzele celor din jur!

În inimă e gol, e numai vânt, nisip şi o ceaţă deasă şi stufoasă. Te port acum, doar rătăcind prin gând, că dragă, altfel nu am cum. Un fulg, un chip, un râs, un glas.. imi amintesc. Dar simt un apus, venind pe acest drum. ..... Nu e nimic real, şi ce a fost cândva, se scurge firav, ca un strop. De tot. O imagine, un gest, un zâmbet, un surâs.. nici nu îndrăznesc să îmi mai doresc. Mă simt un mut în acest plăpând şi desprins univers. ..... Iubire.. Demult, ai tai ochi, eu nu i-am mai vazut. Şi doar un strop mai am, ca să-ţi dau În dar. by Blanco