Skip to main content

Viitor cu cate semne de ?





Introducere

Incerc sa prevad cum va fi in viitor. Incerc sa vad cum va fi peste 25 de ani. Incerc sa imi imaginez cum va fi lumea in 2035. Si incercarile astea ma nelinistesc. Fiecare gand spre viitor este un purtator de teama. Daca viitorul este in general incert, pe zi ce trece el devine si mai incert. Mai nesigur.. mai bine spus.

Lumea evolueaza zi de zi. Dar este greu de simtit de fiecare dintre noi, fiindca suntem parte dintr-o lume imensa. Ce putem face? Daca ne intereseaza, singura varianta este doar sa ne uitam in urma si sa ne raportam la trecut. Asa intelegem cum datorita inventiei Internetului lumea de azi este mai usoara fiindca informatia circula mai usor, distantele fizice nu cunosc limite in lumea virtuala, putem trimite si primii impresii, poze si inregistrari video si audio de oriunde oricand, atata timp cat avem conexiune la Internet.

Inainte de Internet au fost satelitzii. Asa zisa cucerire a spatiului. A suprematiei inteligentei umane. Inainte de sateliti a fost avionul cu reactie. Inainte de el.. motorul cu aburi.. si asa mai departe.

Dar gresim. Vedem doar partea plina a paharului, si paharul e aproape gol.

Internetul a inlaturat toate barierele. Toate. Intimitatea a ramas doar o notiune, ceva rar intalnit in viatza de zi cu zi. Oricand putem fi expusi, voit sau nevoit, la o audientza nedorita. Oricand imaginea si viata noastra poate avea de suferit. Plus ca prin Internet se poate propaga mai usor orice.. mai ales lucrurile care fac rau... lucrurile care strica spiritul uman.. tot felul de non-valori iau prim planul.. exista tot felul de imagini trucate care ne fac sa ne pierdem de realitate.. exista asa zise modele de oameni, care se pot ascunde usor dupa zeci de masti.. avem parte de pareri de doi bani... toate astea circula liber pe Internet.

Youtube inseamna libertate de exprimare, dar inseamna si abuz de libertate de exprimare. Inseamna orgie. Pe langa documentare si alte materiale cu continut de calitate, oricine, poate incarca si vedea orice.. de la accidente rutiere, la abuzuri sexuale, la crime filmate cu telefonul mobil, la furturi, inselaciuni, filme cu camera ascunsa, reclame voalate.. etc. Plus ca oricine isi poate spune vorba pe net. La fel ca si mine, doar ca eu incerc sa creez ceva pozitiv, care sa ne ajute si sa ne lumineze cat de cat mintea, pana nu va fi prea tarziu. Eu nu cred ca spun prostii. Cum niciunul dintre noi, care postam sau incarcam ceva pe net, nu crede ca face vreun rau. Noi nu gandim ca am gresi. Doar audientza poate decide. Noi nu putem sti ca am gresit pentru ca nu ne putem da seama daca ce facem are vreun efect rau, fiindca noi gandim acum. Si gandind acum, vedem doar efectul de acum, efect care inca nu s-a propagat.

In cele ce urmeaza o sa incerc, sa pun cap la cap toate piesele din puzzle, pentru a incerca sa gasesc o imagine a viitorului, cat mai probabila si cat mai adevarata, cu parti bune si parti rele. Menirea e sa gasesc partile rele si sa incercam impreuna sa le constientizam si sa le rezolvam, pana cand nu vom fi pusi deja in fatza faptului implinit si ne va fi aproape imposibil sa mai schimbam ceva.




Capitolul 1. Problemele actuale = motivele viitoare

Doua probleme majore are omenirea, la nivel global, in acest moment. Si vorbesc de cele care ne vor influentza sau deja influenteaza viitorul nostru. Dar pe langa efectele naturale, ce ma sperie sunt efectele secundare, efectele asupra omenirii.

Nu stiu care e mai importanta dar poluarea si incalzirea globala sunt 2 probleme care „ne-au pus pe jar” rau de tot. Ele pot fi discutate separat dar se influenteaza una pe alta, putand considera chiar poluarea drept cauza a incalzirii globala. Este o cauza, dar nu singura.

Poluarea, in viziunea mea, este acea stare de fapt, ce se manifesta ca rezultat al indiferentzei omului. A indiferentzei omului fatza de mediul inconjurator si mai ales fatza de semenii sai. Poluarea este simbolul prezentului, prezent manifestat prin egoism accentuat. Traim viatza doar pentru binele nostru si al familiei noastre. Muncim si luptam zi de zi, pentru sigurantza si bunastarea familiei noastre. Ne cladim viatza in protejarea familiei, dar neglijam comunitatea. Neglijam habitatul nostru de zi cu zi. Facem doar 50% din datoria noastra.

Am ajuns prea individualisti si am pierdut spiritul civic. Probabil ca democratzia, cu drepturile si libertatile sale, ne-a facut sa uitam ca toti avem aceleasi drepturi. Fiecare dintre noi gandeste ca totul i se cuvine.. doar lui. E complet eronat. Avem dreptul la orice.. dar impreuna. Nu am ajuns in secolul 21 datorita spiritului nostru individualist. Nu am fi putut sa ne protejam caminele, tzara, limba si resursele doar actionand individualisti. Ci am avut spirit civic, spirit pe care in prezent il folosim doar in razboaie. Deci greseli dupa greseli.

Traim asadar intr-o lume egoista, a individualismului. Traim intr-o lume fragmentata. Pentru ca niciunul dintre noi, luat unitar, nu este capabil de unul singur sa faca nimic. Daca e sa fim realisti, pe zi ce trece depindem din ce in ce mai mult de ceilalti, depindem de tehnologie.. pe zi ce trece noi facem si putem face din ce in ce mai putzine. Iar fiind fragmentati, fiecare dintre noi este slab, este vulnerabil. Nu degeaba, atunci cand ne confruntam cu o problema, ne gasim alinarea si puterea alaturi de cei dragi, de familie, de cei mai apropiati noua. Scutul nostru in prezent, il reprezinta doar familia. Ea ne protejeaza si ne mentine activi pe acest pamant. Dar ignoram comunitatea. Ignoram mediul nostru de viatza din afara familiei. Tinem cont doar de mediul cotidian, de locul de munca, de scoala, de sala de fitness, de colegii de drum... etc.. Tinem cont doar de mediul tangent cu viatza noastra.

Cand oricine altcineva, om ca si noi, ne abordeaza, primul instinct e de respingere. E firesc, e omenesc. Dar asta nu inseamna neaparat ca e si bine.

E bine sa fim precauti, dar este ft grav sa nu ne pese. Si noua in prezent, nu ne pasa. Mie nu imi pasa de cersetor, chiar daca ii dau niste bani. Mie nu imi pasa de cei ce au probleme in viatza cu zi de zi si vin la mine sa-i ajut. Mie nu imi pasa de ei fiindca nu ii cunosc. Si mai mereu .. nici nu vreau sa ii cunosc. Eu doar consider familia, prietenii, vecinii si cunostiintele. Nimic mai mult.

Familia, prietenii, vecinii si cunostiintele nu inseamna comunitatea noastra. Nu este egalitate intre ele. Comunitatea este mult mai mare. Ea inglobeaza pe cei cu care intru in contact direct plus pe cei cu care nu intru in contact direct, dar sunt acolo, langa mine, la 5,10,50,100,1000 de km de drumul meu in viatza. Sunt acolo. Nu ne putem face ca nu sunt acolo. Sunt miliarde de vietzi care curg odata cu a mea. Sunt milioane de familii. Sunt familii si oameni care au aceleasi probleme ca si mine, nu la fel, dar similare. Sunt tot oameni care se zbat, care se cultiva, care desfasoara niste activitati, care creaza ceva, sunt oameni care mie imi pot influentza viatza fara sa ii cunosc.

Teresa Johnson, cea care a inventat un anumit medicament.. de exemplu, un medicament pe care eu il folosesc, si ma ajuta, ei bine eu nu o cunosc pe femeia asta. Dar ce a facut ea ma ajuta. La fel si mecanicul de pe locomotiva care ma duce cu trenul la Bucuresti. La fel si politistul care se plimba prin parc seara ca sa fie totul ok. La fel si cel care s-a gandit sa aduca in Craiova, o inghetzata.. care mie imi place. Deci sunt multi oameni in viatza asta, de care nu avem habar, niste necunoscuti, dar care ne influenteaza viata. Fac parte din ea. Fie ne fac sa ne simtim mai bine, fie mai rau. Dar ne influenteaza. Ei exista. Si daca ei nu ar exista, eu nu m-as putea vindeca, eu nu as mai putea ajunge la Bucuresti, eu as putea muri atacat in parc de un aurolac sau nebun, eu nu as mai manca inghetzata si nu as mai fi fericit. Deci viata mea ar fi alta daca nu ar fi toti acesti oameni. Viata mea ar fi de cacat daca nu ar fi toti acesti oameni necunoscuti.

Si in curand ei nu vor mai fi. Niciunul. Si asta fiindca mie nu imi pasa. Indiferentza si ignorantza, fiindca provin din inauntrul omului sunt cea mai criminala arma, care poate lasa urme cu mult mai dure decat mii si mii de bombe atomice. Indiferentza si ignorantza ne fac sa ne apropiem cu pasi rapizi de moarte. Si nu doar moartea noastra. Si moartea celor care inca nu s-au nascut.

Ce vreau sa zic este ca omul din firea lui, are niste lipsuri, niste asa zise defecte, pe care nu trebuie sa le acceptam si trebuie sa le combatem. Prima cale pentru a face asta este de a deschide bine ochii si de a intelege ce se intampla cu adevarat in jurul nostru pentru a vedea daca ne convine sau nu... ce urmeaza.

Revenind la poluare, ea este cauzata de indiferentza si nepasarea omului. Acceptam sa fim partasi la degradarea mediului inconjurator, pamant, apa, aer, animale, oameni...Oameni.

Ne-am suit pe beneficiile industriei si am uitat de implicatii. Ne-am folosit cunostiintele stiintifice si am uitat de etica. Ne-am ghidat dupa interes si ne-am uitat originile. Asta este pe scurt, doar o parte a alegerilor pe care le-am facut de-a lungul timpului. Asta e o parte din prezent. Prezentul este la fel de greu de schimbat ca si trecutul, daca nu imposibil. Ce ne ramane de facut este sa schimbam viitorul, sa tindem catre a corecta ce se poate corecta, de a preveni ce se poate intampla si de a analiza implicatiile oricaror alegeri/decizii viitoare.

Parerea mea este ca la cum se lupta in prezent impotriva poluarii, in curand vom ajunge la razboi. Razboi mondial. De ce? Luam cazul americanilor, care in loc sa inchida instantaneu fabricile si industriile poluante, de exemplu, ei le relocalizeaza. Si cum fac asta? Simplu.

Energia este cea mai importanta resursa in prezent. Fara energie nu putem trai. Fara energie alimentele se strica, aparatele medicale si de aer conditionat nu pot functiona, fara energie nu ne putem deplasa, fara energie nu avem Internet.... Industriile producatoare de energie sunt numeroase: de la hidrocentrale si termocentrale pana la centrale nucleare. Ei bine, una dintre resursele folosite pentru producerea energiei este petrolul. Si acesta, din coincidenta sau nu, se gaseste pe noile teritorii care au trecut sau vor trece sub dominatie americana: Iraq, Iran, Corea de Nord etc...

Ce fac americanii se cheama relocalizare a industriilor. Adica muta polurea de pe continentul american, in alte zone.

Dar pentru a dezvolta industrii in alte zone, de exemplu in Orientul mijlociu, trebuie sa poti sa exploatezi resursele, pe care mai intai trebuie sa le ai, si cum nu le ai nu iti mai ramane decat .. sa le cuceresti. Asa se rezuma ecuatia.

Deci in cautarea de solutii „alternative” de inlaturare a poluarii, americanii o muta cu copy paste in alte locatii. Chiar daca se vor implementa si tehnologii de productie alternativa de energie, care sunt ecologice, renuntzarea definitiv la vechile industrii poluante nici macar nu este luata in calcul. De ce?

Imaginati-va o lume doar cu energie eoliana, sau solara.

Razele soarelui, motorul energiei solare, provin de la soare. Nimeni nu poate detzine in posesie razele solare, fiindca soarele e al tuturor si este omniprezent, desi in unele zone mai mult, in altele mai putin. Deci marii afaceristi ai lumii, cu totii banii lor, nu pot detine razele solare, pentru ca nu sunt o resursa limitata.

Resursele limitate sunt un element cheie al evolutiei. Dar mai ales al controlului. Cine detine resursele limitate, acela are controlul. Aurul este mai valoros cu cat este si mai rar. Si cine il detine este si mai bogat, cu cat el se gaseste mai greu. La fel e si cu petrolul. La fel e si cu satelitzii. Dar asta e alta discutie.

Ce vreau sa zic e ca soarele nu poate fi un activ din patrimoniu nici unei corporatii, si soarele nu este exploatabil. Lumea, prin energia solara, ar avea independentza in procurarea celui mai important motor al evolutiei- energia. Si corporatiile, si guvernele, nu doresc independentza oamenilor.

Sa discutam si despre energia eoliana, bazata pe vant. Pana acum fiecare tzara, era clar, avea anumite resurse, pe care le exploata, si le folosea sa faca troc cu alte tzari pentru a avea resursele care le lipseau etc. Deci s-a creat o harta resurselor, a schimburilor si a puterilor internationale, s-a creat o economie mondiala si o ordine mondiala in functie si de resurse. Ei bine, in cazul vantului, trebuie gasite acele zone in care acesta este prezent, acele zone care fie sunt predominante pentru o anumita tzara, fie lipsesc cu desavarsire sau sunt reduse in alta tzara. De exemplu, sa zicem ca in Suedia ar exista mii de astfel de zone cu resursa-vant si ca in Franta ar exista doar sute. Suedia ar castiga in protagonism si putere, pe cand Franta ar pierde.

La fel cum si daca in Africa sau in deserturi am gasi resurse numeroase de vant si soare, atunci acele zone ar deveni ft puternice. S-ar putea autointretzine si ar putea produce energie si pentru alte tzari. Africa ar avea o economie prospera si oamenii ar trai bine. Africa ar fi o zona strategica.

Ce vreau sa zic este ca implementarea noilor resurse alternative de energie implica o noua ordine mondiala. Si cum aceasta noua ordine poate fi in favoarea sau defavoarea unora. Cele care vor fi defavorizate si vor fi constiente de asta, vor incerca sa impuna o noua ordine mondiala dupa bunul plac, cu fortza. Pentru a inclina balantza si a putea cuceri "noile zone strategice".

Deci in urmatorii 25 de ani cu sigurantza va exista un conflict armat la scara mondiala. Intrebarea este cand? Si cum va fi pornit? Care va fi motivul? Or fi oare teroristii cel mai bun motiv? Sau e altul mai subtil? Voi incerca sa gasesc mai multe raspunsuri in continuare... dar acum ma culc.. ca mi-e somn.. si odihna face bine.

... in lucru...

by Blanco
08 sept 2009

Comments

Popular posts from this blog

Albina

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de e cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Nici să mă apropii, ca s-o prind în palmă, E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare,  Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco 4 iunie 2019

Prins

De dincolo de nori Retrăiesc gând cu gând, în gând. Amintirile-mi se plimbă, purtate ușor de un vânt Mai subțire decât primul și ultim cuvânt. Mă apropii de soarele, ce îmi zâmbește agale, Incălzindu-mi tot corpul, prinde conturu-mi în zare. Șuvoiul de lacrimi, ce îl port cu mine, Îl las să coboare, mângâind aprig pe obrăjioare. E un contrast și totu-i schimbare, E un proces ce nu are, nicicum, alinare. Oricât aș vrea, firescul e împotriva mea. Oricât nu aș vrea, eternitatea conține și clipa cea grea. Da. Voința-mi a fost lege într-utotul cândva.  Acuma precum raza, urmez împăcat direcția. Oricine, oricând, va simți copleșirea ce-o simt acum, Când mă desprind, și în lumină mă avânt pe deplin. Tot ce contează, în iubire e prins, Tot ceea ce sunt, am fost și voi fi. by Blanco 1 aprilie 2020

Titlul poeziei e mai jos

 Când voi închide ochii pentru ultima dată La Domnul, în casa Sa, voi poposi în șoaptă. Iar în lumina luminată ce va fi Pe toți cei dragi voi revedea, și regăsi. Oo..tulburată mai este viața uneori, Tânjind spre liniște și pace ne dă fiori, Noi neglijăm prezentul și ne grăbim cu spor Să ne găsească moartea pe un coridor. Orbiți de nebunie, regrete și prostie, Ne irosim un dar, un har, mizând totul pe zadar, Când de fapt rostul și rolul sunt de a fi mereu uman, De a trăi în pace și a iubi necugetat, aproapele la fel de încercat. Ne izbește o realitate, a unei minți întunecate, A noastre minți, înebunită tare de eșecuri, lipsuri, aure, palate, În scorbura unui copac ne par toate afundate, Uitând să ascultăm de graiul, viu, al unei păsări mult plimbate. Cătarea, darea, zarea, zorii și marea Sunt de fapt realizarea prin care Domnul Zilnic ne arată ce frumuseți ne pot aduce Speranța, crezul, efortul și cumpătarea. E lecția pe care o avem de învățat și dat. Din foi, cotor, cerneală și iubire