Skip to main content

Despre EGO



Egoul este inamicul Spiritului
Egoul este boala Spiritului

Atunci cand Ego-ul actioneaza si isi extinde influenta, Spiritul sufera, se contracta, se inmoaie, se pierde..

Egoul este un cerc vicios, el aduce suferinta si intretine suferinta
Atunci cand iei o decizie si nu esti multumit de rezultatul ei, in interiorul tau esti macinat de gandul ca acea decizie a fost luata chiar de tine, si Ego-ul tau nu accepta sau accepta foarte greu ca a putut gresii

Egoul aduce nelinistea
Si atunci cand Ego-ul te face sa iei o decizie buna, si inca o alta decizie buna, Ego-ul sporeste increderea in Ego. Ego-ul crede ca e incredibil de performant si nu esueaza si se aventureaza in ritm rapid la noi decizii. Volumul crescand, inunda linistea sufleteasca, oboseste si corpul si mintea. Macina si distruge echilibrul.

Egoul nu inalta
Lumea crede si lupta sa fie mai buna decat ceilalti, Prin comparatie Ego-ul se misca precum pestele in apa si face aceasta comparatie continua cu "capra vecina" sa antreneze si sa implice si mai mult Ego.

Adevarata inaltare este sa te compari tu cu tine, nu cu altii.
Insa inaltarea propriu-zisa nu se produce atunci cand ai ca motor Ego-ul, ci Spiritul.
Atunci cand renunti la Ego, atunci cand renunti la partea materiala, atunci cand lasi Spiritul la comanda, atunci vei inveta ce inseamna compasiunea, iertarea,atunci te vei descoperi pe tine cu bune si rele, atunci vei intelege ce inseamna multumirea sufleteasca si vei simti ce poate inflori in tine.

Izoland Ego-ul, acesta va palii treptat, pana dispare complet, si tu vei putea construi la obtinerea unei mai bune armonii intre Spirit, Minte si Corp. Se limpezesc gandurile, creste intelegerea si toleranta pentru cei din jur si mai ales pentru tine, pacea interioara isi gaseste radacinile.

Atentionez ca a renunta la Ego este un proces dureros, mult mai dureros decat a te lasa purtat de Ego!!! Si asta pentru ca am crescut si invatzat ca Ego-ul este acel ceva care ne diferentiaza pe aceasta lume, este o amprenta, o comoara pretioasa, si am fost formati in crezul ca a avea un caracter puternic inseamna a avea si un Ego puternic. Ne-am cladit singuri in interiorul unei temnite si este destul de greu sa iesi din ea, atata timp cat tu de fapt te crezi intr-un palat. :)

Insa rog a se tine cont de urmatoarele aspecte:
1. Exemplul dat de Isus
Felul sau de a fi si comporta, un personaj care a adus mult bine si care nu a dat dovada deloc de Ego. Manifestarea sa a fost condusa de Credinta, credinta divina, si crezul sau de necontestat l-a purtat ferm si demn peste tot, inclusiv in templu din Ierusalim. Iar atunci cand se prezenta drept fiul lui Dumnezeu, rog a nu se cataloga drept arogantza (efect al ego-ului) ci drept convingere, incredere deplina in Divinitate, acceptare si impacare. El ca si oricare dintre noi, suntem fii ai lui Dumnezeu, insa Isus a fost cel care si-a asumat pe deplin acest crez. El singur a acceptat in numele credintei si pentru mantuirea noastra sa se sacrifice. Adica, el insusi a renuntat la Ego. Stia ca pentru a fi o fiinta superioara, trebuie sa lase la o parte Ego-ul. Pentru a elibera potentialul spiritului.

2. Ego-ul sufera atunci cand afla cat de mic e de fapt
Am fost crescut cu gandul ca noi suntem creatia lui Dumnezeu si ca totii ochii sunt asupra noastra. Insa Pamantul si omul, nu reprezinta singura creatie a sa. Dupa ce ne-a creat pe noi, Dumnezeu nu s-a oprit din creatie. Inca mai creaza. Nu e de mirare ca atunci cand privim cerul si vedem cate stele, galaxii si potentiale alte rase, alte configuratii de spirite si corpuri exista, ne copleseste un sentiment de grija si neliniste. Suferim pentru ca daca Ego-ul ne face zi de zi sa credem ca noi suntem buricului lumii, ei bine cand privim cerul instelat, intelegem de fapt cat de mici suntem. Ei bine, putem vedea cum oamenii care sunt cei mai modesti si stiu si ei ca sunt modesti, ei sunt cei mai evolutiati spiritual, ei sunt cei care sunt mai aproape de Dumnezeu, ei sunt cei mai plini de pasiune, compasiune, intelegere. Asa ca elibereaza simplitatea de tine si ajuta-te de ea sa potentezi Spiritul si sa inlaturi Ego-ul

3. Oricat de mici am fi, creatia noastra este infinita si ireversibila
Oare Mozart stia ca opera sa va fi atat de apreciata azi? Nu. El s-a dedicat zi de zi creatiei, orice mica picatura de vers, orice nota noua, orice stare exprimata prin muzica, pentru el reprezenta ceva firesc. Exceptionalitatea iese din multimea lucrurilor mici, din efortul necontenit pentru a crea, din pasiunea de a-ti folosi si desavarsi pasiunea. Orice haina este o suita de cusaturi mici, orice artist stie ca pentru a realiza o opera, trebuie sa incepi, sa te exprimi. Pentru ca daca stai sa te gandesti la ce rezultat vei avea, nu vei stii cu ce sa incepi sau nu vei mai incepe deloc. Actiunea, creatia, sunt instrumente ce inobileaza spiritul si sunt calea prin care noi ne manifestam recunostiinta celui si celor care ne-au creat pe noi. Iar atunci cand adaugi ingredientul credinta, totul se leaga perfect.

Da, este o provocare.
Sa renunti la Ego si manifestarile sale, este o sarcina dificila. Sa transformi Ego in credinta, este si mai dificil. Insa doar asa, spiritul asta dragalas pe care l-am primit in dar nu ramane doar un dar inchis in cutie si cu fundita pusa, ci il deschidem si ne bucuram de el.

by Blanco


PS: apropo, Ego-ul este simbolizat in biblie prin mar. Atunci cand vrei sa musti din mar, cand vrei sa ai cel mai smecher telefon, cele mai tari haine, avere etc, atunci Ego-ul te conduce pe tine. Si tocmai de asta Dumnezeu ne-a luat nemurirea, ca sa invatzam si tot invatzam pana reusim sa scapam singuri de Ego. :) Cel mai bun profesor si aliatul fiecaruia dintre noi prin sfaturile si invatzarile pe care ni le-a dat prin ghid, prin exemplu, sub toate formele, numai caposi sa fim ca sa nu intelegem. :)

Comments

Popular posts from this blog

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred.  Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...