Made for Soul

Trecut-au anii ca-ntr-un film, Tradus pe jumatate. In care doua lumi se impletesc, Dar sunt.. tot separate. O bucurie rareori, un ras, o intalnire, Si oare cate mici clipite, de toti impartasite? Au fost doar luminite scurte, ce au ghidat spontan, Pe drumul vietii tale, trecut-au an de an. Distanta chiar conteaza, caci dorul nu vibreaza, Si tot ce se cladeste, usor usor cedeaza. O voce fara glas ce suna de departe, E mai usor citita si mai deloc simtita. Cand n-ai nici amintiri, nu poti avea trairi, Oricat de teoretica iubirea poate fi. Si oricat de similar al nostru sange este, Conexiunea lipsa nici-unui nu-i prieshte. Religii diferite, si crezuri n si n, O lume in oglinda e tot ceea ce vedem. Si asa v-a sa ramana, ca fix asa si e, Caci toti tanjesc pe langa, si rareori la fel. Un set de preferinte, un set de mini lumi, Ce strang laolalta ce-i rau, dar si ce-i bun. Mirare mare iara pe totii ne cuprinde Cand regasim trecutul lipit de niste umbre. by Bl

Omul cu el insusi - o calatorie mistica Inainte de a spune ceva, tac. In toata aglomeratia cotidiana sunt coplesit de suvoiul de ganduri care necontenit se manifesta in mintea mea. Acum, brusc, ramanand singur cu propria persoana, gandurile parca iau o pauza. Se opresc, se linistesc, fiecare ocupand un loc mai retras. De parca singure se aseaza intr-o ordine deplina. Acesta este momentul, scurt, in care stresul se odihneste. Este o clipa de tacere launtrica totala, un moment de ascutire a tuturor simturilor. Incepe sa-mi placa sa simt tot ce ma inconjoara si fiecare lucru prinde si forma si continut in acelasi timp. Incep sa admir peisajul ce imi apare la fereastra. Incep sa simt caldura, mirosul de vechi, lipsa de aer din care ma aflu. Deschid larg fereastra. Ma copleseste un aer rece, dar curat. Frigul imi da tarcoale. Trag aer din plin in piept, de cateva ori, si apoi revin la locul meu, inchizand fereastra. Stau pe un scaun dur, cu toate ca e imbracat in burete si texti

Din omul blând, dispus mereu să ajute, Te izolezi de lume, tăcerea te ascute. Oglinda ta frumoasă, ce sufletul arată, Se face cioburi toată, tăioasă laolaltă. Pierdut-ai un moment, și firul tot se rupe, Din dulcele tău zilnic, amarul te supune. Schimbarea necugetată, ce soțul tău făcea, Neacceptată fiind, în tine măcina. Devii închisă în tine, o bombă fără ceas, Ce ticăie constant și agasant de grav. Un cumul de durere, de gânduri te-nconjoară, E greu cu acceptarea că nu-i ca odinioară. Întreaga lume toată, te judecă constant, Tu singură, femeie, te judeci pas cu pas. E mult prea multă ură și rău ce tu ți-l faci, Crezând cumva că astfel, îi protejezi pe cei dragi. Obscură și cumplit de tristă, e noua ta cărare Pe care tu te-ndrepți, încercând să dai uitare. Ca omul fără vină, ce suferă greșit, Tu ești prea milostivă și accepți să pui un zid. Și toată iubirea, închizi într-o-ncăpere, Echivalezi durerea cu o mare de tăcere. Nevinovată fiind, extrem de

Când strig fără glas, și nu am răgaz Când lacrimile curg, până apun Cât îmi lipsești, de atunci până acum Ce este în suflet, nu am cum să-ți spun. Până când e dat, să simț suferința Până unde ajungem, ghidați de credință Cum toate se întâmplă, greu de înțeles Unde e răspunsul, nu e nici un sens. Ce simțim cu toții, trebuie acceptat Cât de mult ne doare, nu-i de explicat Oare o întrebare, este o alinare Oare fericirea, este o întrebare. by Blanco PS in 3 acte: 1. versurile pot fi si citite si in diagonala (inainte si dupa virgula) 2. cu toate ca titlul este semne de intrebare, poezia scoate in evidenta absenta semnelor de intrebare, deoarece este vorba de framantari si framantarile pot fi si fara semne de intrebare 3. trairile interioare niciodata nu pot gasi raspuns, asa ca ce rost au intrebarile

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco

Egoul este inamicul Spiritului Egoul este boala Spiritului Atunci cand Ego-ul actioneaza si isi extinde influenta, Spiritul sufera, se contracta, se inmoaie, se pierde.. Egoul este un cerc vicios, el aduce suferinta si intretine suferinta Atunci cand iei o decizie si nu esti multumit de rezultatul ei, in interiorul tau esti macinat de gandul ca acea decizie a fost luata chiar de tine, si Ego-ul tau nu accepta sau accepta foarte greu ca a putut gresii Egoul aduce nelinistea Si atunci cand Ego-ul te face sa iei o decizie buna, si inca o alta decizie buna, Ego-ul sporeste increderea in Ego. Ego-ul crede ca e incredibil de performant si nu esueaza si se aventureaza in ritm rapid la noi decizii. Volumul crescand, inunda linistea sufleteasca, oboseste si corpul si mintea. Macina si distruge echilibrul. Egoul nu inalta Lumea crede si lupta sa fie mai buna decat ceilalti, Prin comparatie Ego-ul se misca precum pestele in apa si face aceasta comparatie continua cu "capra ve