o stare ciudata, o atmosfera lipsita de continut, cu roluri ce se joaca la infinit fara sa inteleaga nimeni ce e, cum a ajuns si cat de mult a pierdut..
a trai prin vis, a trai fara sa simti ca tu esti ce iti doresti si a fi ceva ce nici tu nu crezi, doar de dragul acceptarii, admirarii, inaltarii sau evadarii, inseamna a juca un rol intr-un film fara fir, fara stil si fara nici un rezultat.
a crede ca nimeni nu te vede si ca nu te simte sau cunoaste Cu Adevarat, este izvorul pierderii de sine.
e inceputul pierderii de sine.
tu, inconstient, incerci sa te faci placut, prin acceptarea unui stil iesit din tipar, prin asa zisa personalizare, iesire in evidenta - remarcare.
cand, de fapt, este un drog, un rau ce te ia usor-usor si te domina, fara sa ai habar.
atunci cand tu te pierzi pe tine si incepi sa joci un rol, atunci nu mai putem discuta de om si omenire.
fiecare isi doreste sa fie: remarcat, admirat, iubit, apreciat, inteles etc si face totul pentru a realiza acest lucru.
se comporta, gandeste, simte si traieste pe baza semnalelor din jur.
se hraneste cu ele si moare dupa ele.
by Blanco
PS: scris pe 24.01 pe ruta Bucuresti-Craiova, privind la un savant in aeronautica, la un complexat, la o fandosita cu vocea groasa, la un om amarat, la un batran..
Comments