Skip to main content

orez cu lapte

Feb 15 12:57 PM



iti caut privirea, si nu ti-o gasesc,
simt ca te ascunzi, ca tu te feresti.
te caut in valuri, te caut in stropi,
dar tu nu vrei
sa ne privim ochi in ochi.

ma simt ca un scai, purtat
de vant,
ce se agata de-a ta ploapa,
de al tau suras, de firul de par,
ce sta rotund.

ai ochii ciudati, si nu-i inteleg
te uiti mult prea trista,
lipsita de chef..
dar simt ca-i ceva
si eu nu-nteleg,
sau poate n-accept:

oi fi oare tu?
la fel ca si eu?
jucam intr-un joc
si ne pierdem in el?

n-am glas, n-am nici voce
pedepsit parca sunt,
ca am izbutit ca sa simt
ca iubesc mult prea mult.

nu pot sa ma misc,
nu pot sa zambesc,
in jurul meu
e un intreg univers.

e tot ce imi doresc,
e cum vreau sa fie,
dar parca ma simt
rapus de iubire.

nu pot sa-mi explic,
nu pot sa inteleg,
nu pot sa gandesc,
nu pot sa traiesc,
pentru simplu motiv
ca am ajuns sa iubesc.

ma lupt eu cu mine,
ma lupt, nu renunt,
in versuri m-afund
sa gasesc un nou drum.

o iau de la cap,
incep sa regret,
te caut in vis,
simtim ca traim
si ca ne iubim.

dar m-am saturat,
sa tot doar visez,
cand simt ca tu esti..
si ca noi ne iubim.

te caut iubito,
si te voi gasii,
la drum impreuna,
noi vom pornii,
un vers mult prea simplu,
dar ce curge lin,
caci in viata poeti suntem
cand simtim
ca suntem iubiti si iubim.

by Blanco

PS: Pentru orezul meu cu lapte, pentru surasul gingas, pentru mine, pentru vocea ta draga, pentru oamenii timizi, pentru cei care simt, si cei care nu inteleg, pentru toate inimile rapuse, pentru diminetile grele, pentru ora trei, pentru ziua de azi, pentru acum si pentru tine.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco
Post a Comment
Read more

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...
Post a Comment
Read more

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred.  Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...
Post a Comment
Read more