Skip to main content

orez cu lapte

Feb 15 12:57 PM



iti caut privirea, si nu ti-o gasesc,
simt ca te ascunzi, ca tu te feresti.
te caut in valuri, te caut in stropi,
dar tu nu vrei
sa ne privim ochi in ochi.

ma simt ca un scai, purtat
de vant,
ce se agata de-a ta ploapa,
de al tau suras, de firul de par,
ce sta rotund.

ai ochii ciudati, si nu-i inteleg
te uiti mult prea trista,
lipsita de chef..
dar simt ca-i ceva
si eu nu-nteleg,
sau poate n-accept:

oi fi oare tu?
la fel ca si eu?
jucam intr-un joc
si ne pierdem in el?

n-am glas, n-am nici voce
pedepsit parca sunt,
ca am izbutit ca sa simt
ca iubesc mult prea mult.

nu pot sa ma misc,
nu pot sa zambesc,
in jurul meu
e un intreg univers.

e tot ce imi doresc,
e cum vreau sa fie,
dar parca ma simt
rapus de iubire.

nu pot sa-mi explic,
nu pot sa inteleg,
nu pot sa gandesc,
nu pot sa traiesc,
pentru simplu motiv
ca am ajuns sa iubesc.

ma lupt eu cu mine,
ma lupt, nu renunt,
in versuri m-afund
sa gasesc un nou drum.

o iau de la cap,
incep sa regret,
te caut in vis,
simtim ca traim
si ca ne iubim.

dar m-am saturat,
sa tot doar visez,
cand simt ca tu esti..
si ca noi ne iubim.

te caut iubito,
si te voi gasii,
la drum impreuna,
noi vom pornii,
un vers mult prea simplu,
dar ce curge lin,
caci in viata poeti suntem
cand simtim
ca suntem iubiti si iubim.

by Blanco

PS: Pentru orezul meu cu lapte, pentru surasul gingas, pentru mine, pentru vocea ta draga, pentru oamenii timizi, pentru cei care simt, si cei care nu inteleg, pentru toate inimile rapuse, pentru diminetile grele, pentru ora trei, pentru ziua de azi, pentru acum si pentru tine.

Comments

Popular posts from this blog

Albina

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de e cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Nici să mă apropii, ca s-o prind în palmă, E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare,  Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco 4 iunie 2019

Prins

De dincolo de nori Retrăiesc gând cu gând, în gând. Amintirile-mi se plimbă, purtate ușor de un vânt Mai subțire decât primul și ultim cuvânt. Mă apropii de soarele, ce îmi zâmbește agale, Incălzindu-mi tot corpul, prinde conturu-mi în zare. Șuvoiul de lacrimi, ce îl port cu mine, Îl las să coboare, mângâind aprig pe obrăjioare. E un contrast și totu-i schimbare, E un proces ce nu are, nicicum, alinare. Oricât aș vrea, firescul e împotriva mea. Oricât nu aș vrea, eternitatea conține și clipa cea grea. Da. Voința-mi a fost lege într-utotul cândva.  Acuma precum raza, urmez împăcat direcția. Oricine, oricând, va simți copleșirea ce-o simt acum, Când mă desprind, și în lumină mă avânt pe deplin. Tot ce contează, în iubire e prins, Tot ceea ce sunt, am fost și voi fi. by Blanco 1 aprilie 2020

Titlul poeziei e mai jos

 Când voi închide ochii pentru ultima dată La Domnul, în casa Sa, voi poposi în șoaptă. Iar în lumina luminată ce va fi Pe toți cei dragi voi revedea, și regăsi. Oo..tulburată mai este viața uneori, Tânjind spre liniște și pace ne dă fiori, Noi neglijăm prezentul și ne grăbim cu spor Să ne găsească moartea pe un coridor. Orbiți de nebunie, regrete și prostie, Ne irosim un dar, un har, mizând totul pe zadar, Când de fapt rostul și rolul sunt de a fi mereu uman, De a trăi în pace și a iubi necugetat, aproapele la fel de încercat. Ne izbește o realitate, a unei minți întunecate, A noastre minți, înebunită tare de eșecuri, lipsuri, aure, palate, În scorbura unui copac ne par toate afundate, Uitând să ascultăm de graiul, viu, al unei păsări mult plimbate. Cătarea, darea, zarea, zorii și marea Sunt de fapt realizarea prin care Domnul Zilnic ne arată ce frumuseți ne pot aduce Speranța, crezul, efortul și cumpătarea. E lecția pe care o avem de învățat și dat. Din foi, cotor, cerneală și iubire