Cuvintele imi ard ca focul,
Caci tot din foc am aparut
La fel ca omul pe pamant,
La fel ca lumea asta.
Eu le aprind putin mai rau,
Eu le dezleg grandoarea,
Eu le despart, le prind la loc,
Si fac din foc tot foc.
Dar focul meu se stinge greu,
El fiind si bun si rau,
El potolind nepotolitul,
Si ajutand pierdutul.
Totul e atat de uimitor,
Periculos, nalucitor,
Incat imi pierd rabdarea,
Simtirea si suflarea.
Si ma afund intr-un adanc gol,
Ma detasez, ma pierd usor,
In ganduri lungi ca noaptea.
Si cand ajung la miezul lumii
Gasesc mereu tot focul,
Ce ma ridica si imi arata
Cum.
Cum pot schimba norocul
Cum pot schimba si viata
Cum pot schimba poporul
Cum pot schimba chiar totul.
by Blanco
Caci tot din foc am aparut
La fel ca omul pe pamant,
La fel ca lumea asta.
Eu le aprind putin mai rau,
Eu le dezleg grandoarea,
Eu le despart, le prind la loc,
Si fac din foc tot foc.
Dar focul meu se stinge greu,
El fiind si bun si rau,
El potolind nepotolitul,
Si ajutand pierdutul.
Totul e atat de uimitor,
Periculos, nalucitor,
Incat imi pierd rabdarea,
Simtirea si suflarea.
Si ma afund intr-un adanc gol,
Ma detasez, ma pierd usor,
In ganduri lungi ca noaptea.
Si cand ajung la miezul lumii
Gasesc mereu tot focul,
Ce ma ridica si imi arata
Cum.
Cum pot schimba norocul
Cum pot schimba si viata
Cum pot schimba poporul
Cum pot schimba chiar totul.
by Blanco
Comments