Skip to main content

Michael Jackson

Michael Joseph Jackson (August 29, 1958 – June 25, 2009[2]) was an American recording artist, entertainer, and businessman. (Wikipedia)

Michael Jackson is a victim of society. His dead is his release, his freedom. Thank you for your art.

He gave too much to this world, his music woke up people’s spirit, hopes and gave a real dimension and support to their dreams. He gave a new beat, a new trend, he revolutionized music generally.

He is a global talent with a global impact. He is a hero, not a megastar.

But his life is not just music. People have also other passions, dreams, desires, empty spaces to fill. Due to his hard infancy he escaped into music, music saved his soul and his music gave us a new perspective on life. But music didn’t cure his soul.

His life is an example to us. Wealth, fame, success does not bring personal healing. They just ameliorate your mood.

All the people have defects, complexes, and older they are, deeper they affect. For this reason he tried to make a big blast into his life, to correct one of his “defects” and tried to become a white guy.

You can not trick nature. You can not be fake for ever. You have to fight with your defects and sometimes you have to accept it. There is no people without any defect, and it should remain like this. Because all this “minuses” which we have, make us stronger, all this defects give us an extra stimulus to fight with all the obstacles, especially on psychical matter.

I see him as a children soul, not a man, more precisely like Macaulay Culkin: Home alone!

Is hard to understand Michael Jackson’s life and decisions. But it depends from case to case, from people to people, from environment to environment. He was too weak emotionally. His heart was too big, but he didn’t feel any beating heart or love for him, like he wanted to.

But he was wrong. We all loved him and we all continue to love him, like an idol.

His music will be eternal, his story will be well kept, his star will always shine on sky.

I will remember him as an artist, an innovative spirit, a pure talent driven by feelings, a hard working person, a creative mind and as a loving person.

He inspires us and also he motivates us!

by Blanco

PS: Rest in peace!

Comments

Popular posts from this blog

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred.  Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...