Skip to main content

Michael Jackson

Michael Joseph Jackson (August 29, 1958 – June 25, 2009[2]) was an American recording artist, entertainer, and businessman. (Wikipedia)

Michael Jackson is a victim of society. His dead is his release, his freedom. Thank you for your art.

He gave too much to this world, his music woke up people’s spirit, hopes and gave a real dimension and support to their dreams. He gave a new beat, a new trend, he revolutionized music generally.

He is a global talent with a global impact. He is a hero, not a megastar.

But his life is not just music. People have also other passions, dreams, desires, empty spaces to fill. Due to his hard infancy he escaped into music, music saved his soul and his music gave us a new perspective on life. But music didn’t cure his soul.

His life is an example to us. Wealth, fame, success does not bring personal healing. They just ameliorate your mood.

All the people have defects, complexes, and older they are, deeper they affect. For this reason he tried to make a big blast into his life, to correct one of his “defects” and tried to become a white guy.

You can not trick nature. You can not be fake for ever. You have to fight with your defects and sometimes you have to accept it. There is no people without any defect, and it should remain like this. Because all this “minuses” which we have, make us stronger, all this defects give us an extra stimulus to fight with all the obstacles, especially on psychical matter.

I see him as a children soul, not a man, more precisely like Macaulay Culkin: Home alone!

Is hard to understand Michael Jackson’s life and decisions. But it depends from case to case, from people to people, from environment to environment. He was too weak emotionally. His heart was too big, but he didn’t feel any beating heart or love for him, like he wanted to.

But he was wrong. We all loved him and we all continue to love him, like an idol.

His music will be eternal, his story will be well kept, his star will always shine on sky.

I will remember him as an artist, an innovative spirit, a pure talent driven by feelings, a hard working person, a creative mind and as a loving person.

He inspires us and also he motivates us!

by Blanco

PS: Rest in peace!

Comments

Popular posts from this blog

Albina

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de e cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Nici să mă apropii, ca s-o prind în palmă, E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare,  Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco 4 iunie 2019

Prins

De dincolo de nori Retrăiesc gând cu gând, în gând. Amintirile-mi se plimbă, purtate ușor de un vânt Mai subțire decât primul și ultim cuvânt. Mă apropii de soarele, ce îmi zâmbește agale, Incălzindu-mi tot corpul, prinde conturu-mi în zare. Șuvoiul de lacrimi, ce îl port cu mine, Îl las să coboare, mângâind aprig pe obrăjioare. E un contrast și totu-i schimbare, E un proces ce nu are, nicicum, alinare. Oricât aș vrea, firescul e împotriva mea. Oricât nu aș vrea, eternitatea conține și clipa cea grea. Da. Voința-mi a fost lege într-utotul cândva.  Acuma precum raza, urmez împăcat direcția. Oricine, oricând, va simți copleșirea ce-o simt acum, Când mă desprind, și în lumină mă avânt pe deplin. Tot ce contează, în iubire e prins, Tot ceea ce sunt, am fost și voi fi. by Blanco 1 aprilie 2020

Titlul poeziei e mai jos

 Când voi închide ochii pentru ultima dată La Domnul, în casa Sa, voi poposi în șoaptă. Iar în lumina luminată ce va fi Pe toți cei dragi voi revedea, și regăsi. Oo..tulburată mai este viața uneori, Tânjind spre liniște și pace ne dă fiori, Noi neglijăm prezentul și ne grăbim cu spor Să ne găsească moartea pe un coridor. Orbiți de nebunie, regrete și prostie, Ne irosim un dar, un har, mizând totul pe zadar, Când de fapt rostul și rolul sunt de a fi mereu uman, De a trăi în pace și a iubi necugetat, aproapele la fel de încercat. Ne izbește o realitate, a unei minți întunecate, A noastre minți, înebunită tare de eșecuri, lipsuri, aure, palate, În scorbura unui copac ne par toate afundate, Uitând să ascultăm de graiul, viu, al unei păsări mult plimbate. Cătarea, darea, zarea, zorii și marea Sunt de fapt realizarea prin care Domnul Zilnic ne arată ce frumuseți ne pot aduce Speranța, crezul, efortul și cumpătarea. E lecția pe care o avem de învățat și dat. Din foi, cotor, cerneală și iubire