Skip to main content

Fără nume

În pragul serii, vine noaptea,
Cu ea, un con de liniște ajunge.
Surprinși ne-mpleticim privirile,
De frig, ne ascuțim simțirile.

E cald în casă, la fereastră,
Și vuiet mult pe stradă,
Mașinile nu au tihnă, nu eu,
Și le privesc în treacăt.

E clar ce vreau, ca să găsesc,
O oază despre mine..
Eu calm încep să deslușesc,
Descoperindu-mă în tine.

Tu Doamne, ai fost, ești și vei fi,
Un gând ce-l port, și mă frământ,
În suflet e un legământ,
Legat mă simt de acest pământ.

Sunt miez de nucă, copt o vară,
Ce a împărțit și nopți și zile,
Precum iubirea într-o iarnă,
Ai licărit o veșnicie.

Când dorm, tu nu te odihnești,
La mine simt cum tot veghezi,
Ce am mai bun tu protejezi,
Ca să renasc, când ai să crezi.

Un ochi de-aveam, eu te vedeam,
Cu doi, în schimb, ne îndoim,
Tu în balanță ne-ai clădit,
Și-n trei mereu te regăsim.

by Blanco

Poezia fără nume
Așa cum El nu are chip și nici formă
Așa cum noi avem un suflet fără margini
Așa cum coaja îngrijește nuca, dar nu o îngrădește decât în lipsa acțiunii.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

De la angajat la sef, la director, la patron

In opinia mea, un angajat pentru a fi bun trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa fie calificat pentru jobul respectiv, sau macar sa aiba calitatile sau deprinderile necesare 2. sa fie motivat de sarcinile si atributiile pe care le are 3. sa puna interesul firmei inaintea interesului personal 4. sa fie corect apreciat si remunerat de catre firma Daca prima conditie depinde foarte mult de calitatea recrutarii, cea de-a doua de calitatea sefilor sai sau conducatorul unitatii, iar cea de-a treia de caracterul sau uman, ultima conditie este mereu discutabila. Niciodata nu se poate spune ca un un angajat este corect apreciat si remunerat pentru ca firma vede lucrurile intr-un fel, iar angajatul in alt fel. Deci conditia 4 se poate reformula in: sa nu fie incorect apreciat si remunerat de catre firma. Asta insemnand ca un angajat sa nu simta ca efortul pe care el il depune zi de zi la jobul sau este in zadar. Un sistem de premiere bine definit si general valabil tuturor an...
Post a Comment
Read more

Ea

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de este cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, ea se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Că de mă apropii, nu pot s-o prind în palmă. E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare, Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco
Post a Comment
Read more

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco
Post a Comment
Read more