Se mai întâmplă

Se mai întâmplă

Privind în sus, atent la tot,
Purtat de gând, presat de timp,
Efortul şi dorința, plutesc şi se desprind.

E cel puțin firesc, şi cel mult uman
Din marea de creație, din valul de ambiție,
Să pierdem un vers, sau chiar şi un roman.

Adesea ce gândim, putem să şi transpunem,
Ce şi-a imaginat artistul, cu opera apune,
Orice ar fi fost peste, se pierde fără nume.

Se mai întâmplă astfel,
Să mai scăpăm un sens,
Precum o rază simplă, în plinul univers.

Necontenit respectul, predomină frumos,
Deplina omenie e tot ceea ce contează,
Perfectul nu există, artistul doar mimează.

by Blanco

PS: o tristețe, sub formă de dezamăgire, învăluită în mister, despre durerea tăcută a unui artist a cărui operă poate nu ajunge să fie înțeleasă în deplinătatea gândului artistic

Comments

De la angajat la sef, la director, la patron

In opinia mea, un angajat pentru a fi bun trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa fie calificat pentru jobul respectiv, sau macar sa aiba calitatile sau deprinderile necesare 2. sa fie motivat de sarcinile si atributiile pe care le are 3. sa puna interesul firmei inaintea interesului personal 4. sa fie corect apreciat si remunerat de catre firma Daca prima conditie depinde foarte mult de calitatea recrutarii, cea de-a doua de calitatea sefilor sai sau conducatorul unitatii, iar cea de-a treia de caracterul sau uman, ultima conditie este mereu discutabila. Niciodata nu se poate spune ca un un angajat este corect apreciat si remunerat pentru ca firma vede lucrurile intr-un fel, iar angajatul in alt fel. Deci conditia 4 se poate reformula in: sa nu fie incorect apreciat si remunerat de catre firma. Asta insemnand ca un angajat sa nu simta ca efortul pe care el il depune zi de zi la jobul sau este in zadar. Un sistem de premiere bine definit si general valabil tuturor an

Ea

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de este cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, ea se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Că de mă apropii, nu pot s-o prind în palmă. E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare, Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco

Un zambet

Iker Casillas, un adevarat luptator impotriva saraciei si pentru o societate mai buna, a avut ocazia sa viziteze an de an, mai multe tari din Africa. A fost in inima desertului, a stat alaturi de oameni amarati, a mancat alaturi de ei, a discutat cu ei.. si cel mai important, le-a adus un zambet pe buze. Multi in locul lui nu ar face asta, multi ar face-o pentru imagine sau multi ar fi indiferenti orice s-ar intampla. Ei bine, el nu este niciunul dintre cei de mai sus. El este un tanar care a inteles ce inseamna viatza, cat de fragila si cruda poate fi.. cat de importanta este fiecare clipa si mai ales cat de importanta este prietenia adevarata, respectul si ajutorul reciproc. Si a inteles ca oricare dintre noi, cumva, ii poate ajuta pe cei in nevoie. Referitor la valorile din lumea actuala, Casillas ne povesteste ca a intalnit multi copii africani saraci, subnutriti si care duceau o viata grea, dar pe care niciodata nu i-a vazut plangand sau vaitandu-se, in timp ce verisorul sau plang

Made for Soul

Search This Blog