Iubirea noastră

S-a consumat iubirea noastră, dragă,
Când ochii îmi vedeau că ești, epavă.

S-a consumat iubirea în lungul infinit,
Când timpul doar la noi nu s-a gândit.

S-a consumat și visul ce inima ni-l poartă,
Când glasul tău nu a mai fost doar o vorbă, în șoaptă.

S-a .. și s-a.. tot și mai mult,
Până-n momentul, când, niciunu nu a mai putut.

PS: Lipind de clipă sentimentul, unind trăirea cu momentul,
Și corpul cu gândul, și vorba cu sufletul,
Prezentul trecut-a devenitul un dus,
Răsăritul pierdut într-un veșnic apus.

by Blanco

Ps-ul e scris după experiența de după.
Poezia continuă, chiar dacă nimicul ajunge sub lupă.
Căci firul apei curge, indiferent dacă izvorul din care pornit-a cândva, ajunge a cunoaște într-o zi, seceta.

Ps2: scrisă după o lungă suferință inconștientă ce precede o altă suferință conștientă, fără de care bucuriile nu ar mai fi bucurii, fără de care omul vremelnic nu ar mai fi om.

Caldul e rece și recele cald, depinde de vrutul comandantului general, ce zace în fiecare dintre noi și care poartă diverse nume: teamă/ curaj, putere/lipsă, respect/dezinteres, luptă/ predare.

Comments

De la angajat la sef, la director, la patron

In opinia mea, un angajat pentru a fi bun trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa fie calificat pentru jobul respectiv, sau macar sa aiba calitatile sau deprinderile necesare 2. sa fie motivat de sarcinile si atributiile pe care le are 3. sa puna interesul firmei inaintea interesului personal 4. sa fie corect apreciat si remunerat de catre firma Daca prima conditie depinde foarte mult de calitatea recrutarii, cea de-a doua de calitatea sefilor sai sau conducatorul unitatii, iar cea de-a treia de caracterul sau uman, ultima conditie este mereu discutabila. Niciodata nu se poate spune ca un un angajat este corect apreciat si remunerat pentru ca firma vede lucrurile intr-un fel, iar angajatul in alt fel. Deci conditia 4 se poate reformula in: sa nu fie incorect apreciat si remunerat de catre firma. Asta insemnand ca un angajat sa nu simta ca efortul pe care el il depune zi de zi la jobul sau este in zadar. Un sistem de premiere bine definit si general valabil tuturor an...

Ea

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de este cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, ea se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Că de mă apropii, nu pot s-o prind în palmă. E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare, Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco

Made for Soul

Search This Blog