Mai întâi am pierdut concentrarea
Apoi memoria..
Acum pierdem emoția și simțul creativ,
Curând ne vom pierde și onestitatea
Cam ce îi mai rămâne omului ca să exceleze?
Ne golim și dezgolim
Ritmul își pierde fluiditatea
Şi se centrează doar pe nerv.
Reacții exagerate, excese și răbufniri haotice.
Să vedem dansurile în ce direcţie vor evolua
Că muzica e doar la un click de transformare.
Natural spre deznatural, denaturat
Gustul e compromis de pofte nemiluite
Văzul de iluzii nebătuite
Auzul de tonuri grave și panicoase
Atingerea de mii de creme și cremuțe.
Mai rămâne doar mirosul să ne uite.
Strajnic arc delung retras
Pai de plastic, gust intens,
Crezuți zei prin univers
Ne deschidem mult la cap
Nanocip spre a îngloba
Deferim ce va urma.
Zare, zare, zor şi za
Ni se rupe etica..
Cătăm orbi un randament
Astigmați pe un segment
Şi uităm cam de deplin
Tot spectrul, cel divin.
Lăsăm totul spre schimbare
Încrezare, încrezut
De la crez pornit-au oare?
Ce a fost și am avut..
Năuciți am tot ajuns,
Răsărit pân' la Apus.
by Blanco
PS: da, poezia începe mai încolo, stai potol 😁
19 noiembrie 2025
Comments