Indiferent de cauză (grabă, neatenție, etc.) dacă într-o zi după ce te vei lega la șiret și te vei ridica și lovii la cap în mânerul de la ușă niciodată, dar NICIODATĂ să nu îți consumi timpul și energia să cauți cine e de vină!!!!!
E de vină ușa că a stat închisă sau deschisă în timp ce tu te încălțeai? E de vină mânerul metalic că are colțuri? E de vină cel care a montat mânerul că l-a pus prea jos? E de vină cel care a proiectat ușile așa? E de vină cel care a ales și cumpărat acel model de mâner și nu altul? E de vină cel care te-a grăbit? E de vină acel ceva care ți-a distras atenția? Ești de vină chiar tu că nu îți controlezi gândurile și starea? E de vină ziua sau noaptea de ieri? E de vină patul ca nu te-a lăsat să te odihnești cum trebuie? E de vină ceasul că alarma de trezire nu a sunat la timp sau a sunat prea încet? E de vină apa de la dușul de aseară că nu a avut suficientă presiune și a fost prea rece, izgonind somnul din tine și dând o stare de iritație? E de vină o veste primită ieri? E de vină vremea tristă de afară? Sunt de vină vecinii că toată noaptea au făcut gălăgie și nu te-ai odihnit cum ar fi trebuit? E de vină preșul de la ieșire că e prea mic și e pus prea aproape de ușă? Să zicem ca da, preșul de la intrare e vină. Dacă era mai mare diminuai riscul să te lovești la cap de mânerul ușii. Apoi avem de ales: înlocuim preșul cu unul mai mare sau schimbăm mânerul cu unul de plastic sau cauciuc?
DOAR DUPĂ ce a găsit un răspuns la întrebarea cu vina, omul va căuta o soluție și mereu va alege cea mai comodă variantă dintre soluții!!! Mereu. În exemplul de mai sus va înlocui preșul.
Însă până lămurim treaba cu vina și cu soluția ne abatem cu toate astea de la esență: cucuiul există, cu el ce ne facem? Cert e că durerea aia la un moment dat se va simții, ÎNAINTE sau DUPĂ ce găsim răspunsul la întrebarea cu vina și cu soluția. Dacă e înainte, atunci căutarea vinei în timp ce te doare rău cucuiul te poate îndrepta către un drum și o pistă falsă influențând răspunsul la dilema ta cu vina și cu soluția. Te-ai gândit vreodată la asta? Că copleșit de dorința mentală de a lega circuitul cauză-efect, însă aflat sub un proces fiziologic de durere, poți foarte ușor să greșești în judecată??? Te-ai gândit?
Oricum vei greși. Pentru că dacă deja ai pornit pe circuitul cauză-efect te afli într-o altă realitate, diferită de cea reală, o realitate pe care tu dinadins cauți să o creezi. În interiorul acestei moriște fiind și acționând mereu în sistemul mecanismului de tip cauză-efect, mereu te vei afunda și mai mult și mult într-o realitate paralelă, falsă.
Eu propun alt mecanism, de tipul este-nu este. Să luăm ce este și să nu ne consumăm pe ce nu este. În exemplul de mai sus lucrurile care sunt sunt: cucuiul cu durerea, tu și ușa cu mânerul. Astea sunt. Trebuie înțeles și acceptat că la un momentat dat interacțiunea acestora a cauzat o schimbare în mersul existenței lor. Un nod. Să lăsăm nodul să fie, să nu ne concentrăm pe a-l desface!!! Avem un nou nod, a existat, există, s-a creat din miliarde de cauze posibile. Nu ne interesează din ce cauză s-a creat, important este că există și cu el trebuie să continuăm mai departe.
Dacă întâmplarea de mai sus ar fi o secvență dintr-un film, iar eu aș fi un personaj, eu am ales deja să fiu mânerul de la ușă. Și nu doar atât, mai mult decât atât, eu mâner de ușă fiind am ales INTENȚIONAT să lovesc acel cap și să produc acel cucui. De ce??? Dacă deja m-ați acceptat drept acel personaj și m-ați vizualizat deja drept acel mâner afurisit care ți-a produs acel cucui dureros, atunci am un mesaj pentru tine: durerea provocată de acel cucui este moneda necesară. Ce înseamnă moneda necesară? Dacă eu nu te-aș fi lovit la cap și tu plecai așa afară pe ușă în starea în care erai (cum am zis la început: grăbit sau neatent) atunci o durere MULT mai mare ai fi putut simți, eventual într-un accident (că așa se numesc situațiile astea în care unu creanga dă peste altul normal sau peste altul la fel de creanga). Ei bine durerea produsă de cucuiul de la mânerul ușii este semnificativ mai MICĂ decât orice altă durere ce ar putea fi pricinuită de lumea dincolo de ușă.
Așa că zâmbește, mulțumește-i mânerului de la ușă și ia cucuiul drept o binecuvântare!
by Blanco
PS: sunt mulți oameni profund afundați în cele menționate mai sus și altă multitudine de oameni care nu vor înțelege ce am scris aici sau ce am vrut să transmit. Ei bine eu mă adresez strict acelora care pot și vor să înțeleagă. Cine vrea să înțeleagă, mai recitește și recitește.
PS2: oricum eu nu vreau să lămuresc pe deplin pe nimeni, ci vreau doar să trezesc un alt fel de a fi și de a privi tot ce e.
17 octombrie 2021
Comments