Cât timp poți sta cu părul și "pielea de găină" pe tine în stare de euforie constantă?
E extrem de deranjant și epuizant.
De aia clipele de fericire sunt rare şi scurte.
Că nici noi ca oameni nu putem duce atâta fericire.
Sau pentru că nu ne am confruntat cu ea zilnic și nu am antrenat-o, nu putem rezista cu ea nonstop???
Că de exemplu cu tristețea, dorul, durerea, suferinţa parcă putem duce mai mult timp pt că ne-am "antrenat" zilnic cu ea. Ne călim de la o zi la alta de la un an la altul.
De fapt, conştientizarea acestor stări de bine sau de rău, ne fac să fim activi și să le ducem. Că dacă nu am conștientiza (simți) durerea parcă nu ne ar deranja.
Sau am ajuns să numim fericire, atunci când nu mai e durerea?? Perioada asta fără durere sau fără fericire cum se cheamă???
De fapt nu fericire vreau să aduc în viața mea, de fapt nu de durere vreau să scap, ci să fie zilnic starea în care să nu existe nici durere, nici fericire. Să fie pace sufletească.
Dar o fi bine aşa??? Fără trăiri??
Păi dacă nu talânjim către fericire și nu luptăm împotriva durerii atunci la ce ne sunt folositoare resursele pe care le avem? De ce mai am simțurile???
Adică am fost înzestrat cu ele ca să nu le folosesc? Sau ca să le folosesc din plin?
Atunci întreb: Câți stropi de fericire șterg petele de durere??? Care e proporția?
Dumnezeu 6 zile a muncit și a șaptea s-a odihnit.
În care din cele 7 zile a fost fericit? Doar în a şaptea sau cumva și în celelalte 6?
Într-o zi a făcut lumina. Mă gândesc că atunci a fost fericit. Ce moment de bucurie.... Și culmea, după ce a facut lumină nu s-a oprit să lenevească, a mai muncit câteva zile.
Când o fi muncit pe întuneric i-o fi fost greu??
Păi mă gândesc că da, că altfel de ce mai facea lumina dacă se descurca pe întuneric.
Și culmea, lumina nu a făcut-o prima dată. Lumina nu a făcut-o în prima zi.
Mai mult decat atât, lumina nu a făcut-o peste tot. În galaxie e negură în mare parte. A ales să o facă pe Pământ și a pus Soarele la o asemenea distanță precisă încât să fie prielnică temperatura lui pentru viață.
Și în negura asta a galaxiei sunt doar câteva puncte luminate. Câteva, printre care și stelele.
Stelele se tem de găurile negre, că le înghit ṣi dispar. Sau poate nu se tem. Poate acceptă că mai devreme sau mai târziu tot vor fi înghițite de negură și înțeleg că ce pot să facă este ca în tot acest timp până atunci să lumineze și strălucească cum pot ele mai bine.
Şi de astă seara Ionuț și alții ca Ionuț se bucură când uitându-se la cer văd cum o stea le face cu ochiul. :) De asta și marinarii noaptea își gasesc mai usor direcția, de asta stelele reprezintă speranța.
Sunt ele mici într-o mare de negură, dar asta nu le împiedică să strălucească. Ba din contră, cu cât e negura mai puternică, cu atât strălucesc mai tare.
Ziua, ele tot acolo sunt și strălucesc în continuare, dar nu le putem vedea, pentru că ziua ochiul Soarelui se uită către noi, vrea să vadă noi cum strălucim.
Adica ziua e şansa noastră.
Noaptea contemplăm, admirăm, ne odihnim și ne liniștim.
Ziua înseamnă acțiune, mișcare, creări și căutări.
by Blanco
10 mai 2020
Comments