E plin universul de gânduri deșarte,
Ce zac la întâmplare, tânjind după fapte.
Încordări ale minții, neuroni fără calibru,
Ascunse inert sub invizibilul negru.
Însă prin ele se găsesc idei ce poartă un rod,
Din ele urmașii respiră-inspiră,
Transformând gânduri în propuneri, să fie,
Precum un parcurs de la un strop la o mare iubire.
E firul și cursul normal în tot ce e viu, şi tot ce învie,
Un legământ al conștiinței ce licăre în formă,
Dar al cărui sens și fond, precum un atom,
E perpetuu sensibil, în cel cu adevărat, desăvârșit ca om.
by Blanco
22 octombrie 2025
Comments