De te avânți spre nemurire,
Pierzi cu totul a ta fire.
Devii geniu neînțeles,
Și rămâi a fi descoperit,
Doar de ochiul mai clătit.
Îs puțini și se tot mai cerne,
Sub miraje stăm o vreme.
Însă la un ceas cândva
Scaperi din lumina ta.
Doar în prag de sărbătoare,
Ne trezim un pic, din doare.
by Blanco
15 ianuarie 2025
Comments