Deşi medicina face progrese incredibile, omul se degradează pe zi ce trece şi asta pentru că ne tot concentrăm spre îngrijirea corpului neglijând mintea şi spiritul.
La nivel mental, facilitățile tehnologice ne fac să nu ne mai antrenăm mintea devenind atât putori mentale cât şi ultra dependenți tehnologic. Pe acest palier trebuie intervenit cumva, iar concurența cu AI deşi pare benefică că ne-ar scoate din letargie, de fapt e o concurență complet disproporționată și periculoasă. E ca şi cum ar concura o silabă cu Luceafărul...
Iar la nivel spiritual este o stagnare cauzată de numeroşi factori printre care amintesc:
- structura ecuației de raportare la mediul înconjurător centrată pe consum, uz şi abuz de resurse într-un ritm care să susțină aşteptările umane cât şi scălămbăitele de profituri uriaşe pe termen scurt;
- distanța şi calitatea raporturilor sociale de interacțiune cu semenii;
- denaturarea iubirii sau manifestarea ei cât mai bombastic și egoisto-pretențist prin promovarea așteptărilor proprii mai presus de cultivarea înțelegerii;
- lipsa farurilor de ghidaj, a luminii care să îndrume, a modelelor sănătoase de urmat la nivel de caractere, principii respectate și forme de manifestare
- stagnarea racordării "tiparelor" religioase la realitatea înconjurătoare și lipsa de dorință în re-echilibrarea situației prin cochiliarizarea exponenților la niveluri superioare de conducere, prin îndepărtarea grosolană de firul ierbii, de omul de rând, ca urmare a prioritizarea efortului economic (material) în detrimentul deschiderii și implicării necondiționate, spiritualitatea fiind pusă pe plan secund dacă nu chiar terțiar (păstrarea unei impecabilității false fiind iar un proces nociv, consumator de energii și distanțator de ce ar trebui să fie interacțiunea cu biserica)
- cumulul de stres (care poate considerat chiar o boală, fiind un mecanism autogenerat, vezi doamne de reacție la o multitudine de încercări, când de fapt calea limpezimii e simplă: să luăm mereu ce e așa cum e, și nu ce poate fi sau nu e) ne diluează momentele de veghe, de introspecție și reflecție, momente ce erau constante în copilărie, dar cu toată maturizarea mai mult neglijăm decât ne îngrijim cum se cuvine de acest mod de conturare a noastră, unul plăcut de altfel (cei cu hobby-uri ale răbdării pot confirma)
- înlocuirea imaginației cu pliarea pe trendul globalist unilateralist
- susținerea cosmetizării și "cosmetizării" ca soluție pentru pacea interioară
- ....
Ce e de făcut?
by Blanco
7 iulie 2024
Comments