Setea de a ştii versus Setea de a te informa
sunt diferite, a nu se confunda!
În setea de a știi este înglobată și satisfacerea curiozităților, a bârfelor, a datelor practic inutile dar care pentru căutător reprezintă o cale de potolire a frustrărilor sau lipsurilor. Gen ce a mai făcut nu știu ce "vedetă", gen ce se mai întâmplă în nu știu care episod, gen goana dupa parole sau informații confidențiale ale terților, gen apucăturile de a acumula cât mai multe cunoștiințe fără a le întrebuința practic la ceva
Pe când setea de a te informa înglobează strict necesarul de date pentru a putea cunoaște, evalua și gestiona mediul în care trăiești sau lucrezi, plus noutățile aferente.
Dacă încă nu e sesizabilă nuanța, atunci hai să ne gândim la:
foamea după mâncare și foamea după hrană
Prima înglobează și mâncatul haotic, mâncatul bazat pe potolirea stresului sau pe satisfacerea poftelor.
În schimb foamea după hrană înglobează strictul necesar pentru a putea exista, nutriția și nutrienții
Oricum cine a căzut pradă setei de a știi și foamei de a mânca nu va reuși să scape din acest vârtej nociv și va atrage în jurul său alte boli asemănătoare cum ar fi: scopul scuză mijloacele în atingerea obiectivelor, extremismul de orice formă, scepticismul, deprinderea de a judeca mereu pe oricine oricum, blamarea măsurilor de corecție și negarea antidotului etc.
Dacă vedem ura, furia sau lipsa de fair play manifestată de englezi putem înțelege că principala cauză este frustrarea. Sunt niște frustrați. Iar frustarea se expandează pe măsură ce tu crezi că ceva anume ți se cuvine și nu capeți acel ceva. Asta pe de o parte, și analiza poate merge și mai în profuzime până în copilărie acolo unde copii se obișnuiesc cu "a vrea și a cere pentru a avea", multiplicând la maxim acest sistem. Și mai puțin sau deloc de "a face pentru a avea" sau "a fi pentru a avea".
Așa că să nu ne mire "barbarismul" englezilor. Frustrarea este predominantă într-o societate, cu atât mai mult în una dezvoltată.
Întrebarea care dezvăluia cheia este "cum facem față rigurozității?"
Ca și pol opus plăcerii, dar care poate devenii o plăcere atunci când devine o obișnuință sănătoasă îmbrățișată cu drag.
A se vedea obișnuința celor care fac mișcare fizică regulată, a celor care țin o dietă fără să simtă vreo forțare a normalului, normalul devenind îngrijirea sănătății. A se vedea sportivii care prin eșecuri învață ce este respectul și fair play-ul și ce necesită și ce implică performanța, calibrându-se ca atare.
by Blanco
13 iulie 2021
Comments