Când timpul mi-a răpit iubirea,
Și am uitat ce-i fericirea,
În suflet, totul s-a schimbat.
Am rătăcit într-un păcat.
Păcat era că nu credeam,
Sub nici un fel nu acceptam,
Că ce-i acu i-adevărat,
Că totul drastic s-a schimbat.
Păcat după păcat urma,
Că eu ratam chiar viața mea
Şi neglijam ce-i împrejur,
Și timpul mi-l opream acum.
Nimic și nimeni nu conta,
Pierdut-am fericirea mea
Nu mai vroiam să-i dau nicicui
Iubire... Și de tot tăcui.
Tăceam în sinea mea duios,
Mă măcinam anevoios,
Uitam complet ce îi frumos,
Şi disperam prea lăcrămios.
Tocam, tocam și iar tocam,
Pe mine eu mă pedepseam,
Negam, negam şi iar negam.
O minte sclipitoare sunt,
Rănit-am sunt, durut-am sunt,
Dar rolul meu pe acest pământ
E să înving și să înfrunt.
Puternic sunt când biruiesc,
Când eu ce vreau, îndeplinesc,
M-au definit, eu cred şi sper.
Eu sper să fiu mai mult prezent
Să ajut, să dau, să ofer mereu
Din ce sunt eu.
Copil rebel, însă iubind ca Dumnezeu.
by Blanco
9 noiembrie 2024
Comments