Când timpul prețuit-am eu,
Era târziu și era greu.
Când totul îmi părea ușor,
N-apreciam ce era-n pridvor.
Valoarea clipei i-o oferi,
Prin tot ce faci, nu prin ce ceri.
Sorb prin lacrimi orice zi,
Mă înec și ascund, în poezii.
Sărut-am pe cei dragi plecați,
Prin gânduri, suflet, reînviați.
Cu mine însumi mă întrec,
Să îi revăd, ca să petrec.
Și ete așa târâş-târâş,
Acum e atunci, și mâine acuș.
29 octombrie 2025
Comments