Pe lângă puterea cuvântului, există puterea gândului. Mult mai puternică.
Iar deasupra lor, se află puterea iubirii, a vibrației, a emoției ce o creăm şi o împărtăşim, toate fiind legate într-o matriță invizibilă ochilor. Invizibilă celor doi ochi fizici, că al treilea ochi, ochiul spiritului e racordat puternic la această matriță, o vede, o potențează, o defineşte, într-o mobilitate continuă şi cu un impact major în conturarea vieții în univers.
Iar atunci când au un țel comun, se interconectează, transformând orice aşa numit vis în proiecție şi apoi în realitate.
Există 3 stadii, 3 dimensiuni: conturarea, umplerea şi activarea, întrebuințarea.
Aşa cum folosim un recipient de sticlă pentru a-l umple şi pentru a ne potoli apoi setea, creând un circuit, un sens, un postulat, tot aşa acționează şi Forța Echilibrului Suprem, forța care este mai presus de Bine şi de Rău, mai presus de orice fel de bipolaritate, forța care uneşte, lipeşte, totul într-un întreg, un tridem, o treime stabilă, ce prin uniune acceptă orice antagonism, rotindu-l până se realizează o complementaritate în trei. Şi totul se integrează în trei.
Capacitatea de a integra armonios opusurile, e trăsătura acestei forțe. Ea a fost atent studiată şi experimentată. Gri-ul ca liant al albului cu negru pare a fi exemplu al acestei uniuni. Dar nu e. Gri-ul implică diluarea ambilor poli, albul albului şi negrul negrului, însă Forța Echilibrului Suprem le uneşte fără a le diminua. Exemplul cel mai elocvent este portativul, care are un loc precis atât pentru sunet cât şi pentru tăcere. Le ține pe ambele, în fluctuațiile parametrilor lor, fără a le diminua decisiv structura intrinsecă, jonglând doar cu intensitățile şi proporțiile.
E o lungă introducere, ideea e că am reuşit să am convingerea că în fiecare dintre noi zace o astfel de forță, ce poate produce realități conducând un vis spre realitate, realizabil fiind prin acest mecanism tridimensional, pentru că bidimensionalul ne ține captiv în câmpul magnetic al celor doi poli având o traiectorie doar de mobilitate, fără capacitate de transformare. Greuceanu se dădea de 3 ori peste cap pentru a se transforma într-un el mai avansat, acționând în planul tridimensional (datul peste cap) decât dacă s-ar fi deplasat doar înainte şi înapoi.
Magii nu puteau crea nimic fără a realiza anterior o proiecțe mentală a ceea ce îşi doreau a realiza. Apoi rosteau Abracadabra pentru a elibera aceea forță a proiecției mentale într-un nou fapt al realității, desăvârşind aşa proiectul creației.
Şi acum trecem la nivelul 4, răpunerea şi controlul timpului. Ea se realizează prin scris. Totul e la vedere, în scris, dăinuind în vecie. Precum cele 10 porunci, precum Biblia, precum o schiță, un proiect, un manual, o lege, un tablou, etc.
Pe 26 februarie a acestui an am inteles puterea acestor 4 Forțe. Iar pe 27 februarie a dat primul rod, ce a fost desăvârşit ieri pe 28 iunie. Nimic nu e întâmplător. Sau altfel spus, nimic nu e la voia întâmplării. Acolo undeva în invizibilul celor doi ochi fizici există ceva ce ține totul unit, în balans, activ.
by Blanco
29 iunie 2024
Comments