Scriu acest discurs cu speranța că umanitatea există, că evoluează și că subiectul abordat este strict unul de formă.
În fond, trag nădejdea că fiecare dintre noi este ghidat zilnic de rațiune, suflet, bun simț și mai ales de spirit civic - acel sentiment de apartenență la această familie universală pe care o formăm cu toții, fiind frați și surori deopotrivă, urmași ai aceluiași sâmbure provenit de la Dumnezeu și răspândit prin Adam și Eva.
Indiferent de originea și forma de manifestare a sexualității, fiecare dintre noi este stăpân pe deciziile sale, responsabil față de propriile gânduri, vorbe și acțiuni, respectuos față de ceilalți oameni cu care vremelnic împarte aceeași lume și timpuri, înțelegător față de diferitele opinii care pot exista și coexista și cu un grad ridicat de toleranță față de orice slăbiciune, rătăcire sau eroare în care se poate afla cineva la un moment dat. Inclusiv tu, cititorule. Inclusiv eu. Pentru că fiecare dintre noi avem atât calități, cât și defecte, avem preferințe și gusturi (fixe sau variabile), adaptându-ne mereu la mediu și la societate ca întreg, cu sau fără voia noastră.
Firescul, căci el este cheia în acest subiect, (și un argument des folosit) poate fi nuanțat în fel și chip în funcție de anatomie, religie, tradiții, educație și chiar și de organizarea politică. Cu toate că el este clar că se înclină în mare parte într-o anumită direcție, la nivel istoric el a variat foarte mult și chiar și în prezent diferă de la o naționalitate la alta. Sunt țări în care femeia e în continuare supusă unor dogme și lipsită de drepturi, țări în care mariajele încep, se consumă și se încheie foarte repede și des, țări în care este acceptat (chiar dacă nu este etic) o relație/căsătorie între persoane cu mari diferențe de vârstă, țări în care familiile se formează și se leagă precum contractele între părinți sau tutori fără voința sau acordul tinerilor implicați direct (uneori nici măcar majori), țări în care divorțul este aspru judecat sau țări în care avortul este interzis. Acestea sunt doar o parte din particularitățile societății în care trăim. Le vedem, le discutăm și le judecăm în fel și chip, le respingem sau nu, și cu toate astea ele așa s-au împământenit și rezistă de generații. De ce? Pentru că forța unei majorități întotdeauna primează în fața unei minorități, indiferent de subiect. Nu dezbat dacă e bun sau rău acest principiu, doar constat că așa stau lucrurile și au tot stat. Isus a fost răstignit prin voința unei majorități... Pe de o parte. Iar pe de altă parte, încercările de schimbare sau inversare a polilor unei stări de fapt mereu s-au confruntat cu o opoziție dublă și violentă (revoluții, războaie, atentate, tragedii). Dublă prin congruența celor care nu doreau să își piardă puterea de care se bucurau, la care se adăugau cei care se obișnuiseră în acel fel anume și nu doreau să schimbe status quo-ul. În ultima categorie suntem mulți, comoditatea, obișnuința și rutina, le avem stăpâni.
Ei bine, homosexualitatea nu a apărut de ieri sau de azi, ea a existat acolo undeva în umbră sau penumbră mereu, de la triburi, imperii până la curțile regale europene, actori, muzicieni, sportivi... Blamați, pedepsiți, omorâți, ei au fost tratați mereu precum o ciumă, o boală, o anomalie, o lucrare a răului. De ce? Pentru că firescul mereu a fost invocat și apărat cu dinții, ca o manifestare a superiorității majorității.
Cunosc oameni deosebiți, cu suflet mare, empatici și înțelegători, educați și profesioniști, creativi și sclipitori, prieteni și oameni de nădejde, ca parte ce face cinste societății prin realizările, efortul și implicarea de care dau dovadă, și care printre altele au această predispoziție/înclinație/atracție pentru persoane de același sex. De ce să nu le acceptăm multitudinea de calități din cauza unui așa intitulat (eronat) defect?
Convingerea mea e că vedem doar vârful icebergului și că sunt mult mai mulți oameni în rândul comunității LGBT, care fie nu ies în față, fie nu se declară. Neștiind de ei îi apreciem, știind de ei îi blamăm. De ce? Pentru că modul de manifestare în public al unora dintre ei mai ales la mitinguri este unul grotesc, se ling și se ating indecent în văzul lumii, iar forma lor de a se îmbrăca este deochiată. Din cauza acestui aspect se creează un val uriaș de respingere și violență, totul putând degenera. Consider că sexualitatea să se exprime în PRIVAT. În PUBLIC doar afecțiunea: ținutul de mână, îmbrățișatul și sărutul, fix cum se manifestă orice om care are o oarecare decență și respect pentru ceilalți.
Lipsa decenței mereu a creat vâltoare, posibil să fie doar o armă folosită pentru ca a lor cauză să fie mai vehementă, de impact, fix la fel cum apelează televiziunile și regizorii la sexualitate, cancan și conflicte pentru a le crește audiența. Eu zic că e o armă cu două tăișuri, care nu ajută, ci strică.
Aș vrea să vedem partea plină a paharului, mereu. Ținând cont și sub supraveghere și partea goală a paharului.
Familia tradițională în societatea actuală, comuniunea dintre un bărbat și o femeie, are deja numeroase dificultăți și încercări: există familii monoparentale, familii în care părinții sunt plecați la muncă și copii crescuți de bunici, familii în care violența domestică e prezentă, familii în care părinții ba își neglijează copii, ba îi cocoloșesc, familii descreierate cu amândoi părinții cu vicii grave..ș.a. Pe lângă acest peisaj deja foarte colorat, se mai adaugă și curcubeul LGBT. Haideți să îl privim în profunzime și să îl integrăm în peisaj! Pentru că am convingerea că așa zisa problemă poate fi de fapt o soluție la lista anterior menționată cu dificultățile familiei tradiționale. Un copil poate crește frumos și într-o familie LGBT, nu contează sexualitatea partenerilor, ci în primul rând gradul lor de implicare, de afecțiune și calitatea mediului pe care îl pot asigura. Culmea face că mulți oameni frumoși, inteligenți și buni la suflet fac parte din această comunitate. Știi și tu asta, ai observat-o și simțit-o, doar că nu vrei să recunoști. Ești captiv unor dogme care te domină, a unor frustrări născute din preconcepții și a unei îngustimi de a privi lumea în ansamblul ei. Așa cum tu, cititorule, cu toate toanele, apucăturile și felul tău de a fi, ai simțit și simți constant nevoia de a fi integrat în societate (locul tău), și ai fost până la urmă acceptat de unii și respins de alții (care nu te suportă), tot așa și ei merită această ocazie și drept. E o ocazie, pentru că fiecare dintre ei poate profita de această acceptare sau îi poate da cu piciorul prin comportamentul lui necugetat. Depinde de la om la om, de la vârstă la vârstă. Datoria fiecăruia e să cugete (reflecteze) la propria persoană, în primul rând, și abia pe urmă să ridice privirea la ceilalți. Să acorde iubire, înainte să pretindă. Să fie respectuos, înainte de a fi respectat. Să fie stăpân pe sine, decent și omenos. Omenia se arată nu doar cu cei dragi ție, ci e precum o apă care curge constant și la dispoziția tuturora. Noblețea spiritului primează.
by Blanco
#susținLGBT #susțindecența #umanitateaediversă #noblețeaspirituluiprimează
29 iulie 2023
Comments