Made for Soul

Adaug la a ta prestanță, un surplus de eleganță, Mă dedic către frumos, delicat și drăgăstos. Mediu englezesc sublim, din arome ne hrănim, Creăm un sens la vers, dulcele din univers. Ne știm, ne îmbrățișăm, zâmbim, Spre mai mult, noi tot râvnim. by Blanco 17 decembrie 2025

 Lacrima e schimbarea. E noul. E cătarea...  Copilul, când vine pe lume, plângând el ne spune: "Nevăzând, eu vă vreu și vă primesc pe toți în sufletul meu". Iar atunci când cineva ne părăsește de pe lumea asta, prin valuri de lacrimi noi declarăm: "Chiar nevăzându-te continuăm să te avem, cu noi în suflet, mereu și mereu". Lacrima e puntea prin care se unesc cele două lumi: cea fizică și cea spirituală. Și orice pas prin viață e precedat sau urmat de un strop de lacrimă. E trecerea prin poartă. E cursul. Lacrima e legată de gând, de suflet și de Divinitate! Toate trei fiind unite într-o lacrimă. Rareori se întâmplă ca gândul și sufletul să cadă la un consens, și uite că lacrima nu doar că le unește pe cele două, dar le aproprie și de Divinitate! Că sunt lacrimi de bucurie, că sunt de tristețe, ele sunt parte din viața noastră și din noi. Nu noi le alegem. Noi, oameni fiind, găsim în ele alinarea, liniștea, echilibrul, descătușarea. Emoția e tulpina, lacrima e bulbul...

Indiferent de cauză (grabă, neatenție, etc.) dacă într-o zi după ce te vei lega la șiret și te vei ridica și lovii la cap în mânerul de la ușă niciodată, dar NICIODATĂ să nu îți consumi timpul și energia să cauți cine e de vină!!!!!  E de vină ușa că a stat închisă sau deschisă în timp ce tu te încălțeai? E de vină mânerul metalic că are colțuri? E de vină cel care a montat mânerul că l-a pus prea jos? E de vină cel care a proiectat ușile așa? E de vină cel care a ales și cumpărat acel model de mâner și nu altul? E de vină cel care te-a grăbit? E de vină acel ceva care ți-a distras atenția? Ești de vină chiar tu că nu îți controlezi gândurile și starea? E de vină ziua sau noaptea de ieri? E de vină patul ca nu te-a lăsat să te odihnești cum trebuie? E de vină ceasul că alarma de trezire nu a sunat la timp sau a sunat prea încet? E de vină apa de la dușul de aseară că nu a avut suficientă presiune și a fost prea rece, izgonind somnul din tine și dând o stare de iritație? E de vină o...

Eu vin din țara în care toți vor și cer schimbare, Spumegând pe la gură și violenți în stare, Precum un rege nebun cu ale sale porunci, Pretinzând vehement ca alții să îi aducă papuci. Neghiobul în starea lui pură e românul, Căci el nu zăbovește cerând, urlând și protestând, Și nici o clipă el nu realizează, Că schimbarea visată, cu el tre să înceapă. By Blanco 15 noiembrie 2020

Când soarele răsare, umbrele apare.. Apare.. a pare.. apa re...  Apa rece și spumoasă, precum vinul pus pe masă, Ce stă blând într-o carafă... Dar devine învolburat, în pahar când e turnat, Se transformă în șpritz de vară... Ooo.. ai să vorbim și să zâmbim, Să dansăm, să ne unim. Dulce este vinul meu, demisec îl beu mereu Dau și muzica mai tare,  Nu las frigul să mă-nconjoare... Îl trimet direct în zare! Zare, zori, surâns în soare Și nuanțe peste mare. Să nu ne întrebăm oare Să primim a lor savoare. by Blanco Poezia se intitulează "În vârf de corcoduș e un duș" 12 septembrie 2021

Am crescut, cumva, cu tema, Oarecum, sunt trecut în cărți, Dezlegând, un pic, mistere, Numai pot, trăi, să-mi poți. Încercut-am, vrut și spus, Ne lipim, absurd, demult, Păcătosul, este, mut, Nicicând, nu, îl mai ascult. Observând, vârându-și, coada, Calul geme, umbra umblă, Tricotând, pe malul, apei, Un surâs, crescând, se cerne. Unul, trei, totu-i pretext, Nicicând, bunul, univers, Vom lăsa, pierzând, un strop, Sub un titirez, sorbind, un dop. Poezia "Fără noimă la prima citire" by Blanco 20 aprilie 2020

Este incredibilă legătura dintre conștient și subconștient, și cum operează fiecare. Și mai ales de ce.  Conștientul e legat de simțuri, de crezuri, de starea mediului și de capacitatea mentală de prelucrare a acestora și a suitei de informații diverse pe care le aduc. El stochează o parte din rezultatele prelucrării, o parte se duce în subconștient și o parte se pierde. Ce este interesant este ca lumea consideră ca ce ne definește ca oameni și ce ne deosebește de restul vietăților e tocmai această lucrare pe care o realizează conștientul. Ancorarea de facto, să o numesc așa, în viață și în lumea înconjurătoare. Însă după părerea mea fascinantă este lucrarea subconștientului. Neasemuit de fascinantă și incomparabilă cu nimic. Subconștientul lucrează cu fragmente reținute din activitatea conștientului la care se adaugă o serie de conexiuni profunde cu spiritul, cu lumea nevăzută, cu trecutul propriu și cu trecutul existenței și parcursului modelului de ființă pe care o reprezentăm (...

Dragostea ce eu o simt E sărutul din instinct. Este liniștea de la amurg Este omătul fulg pe fulg. Dragostea ce eu ți-o port, Este fructul proaspăt copt. E un soare în interior  Ce încălzește al meu fior. Dragostea ce eu ți-o port, Este crema de la tort. E aroma dimineții, Îmbrățișarea frumuseții. by Blanco Dedicație de Dragobete celor trei mari iubiri ale mele 24 februarie 2023

 A fi bine nu înseamnă a fi fericit. A fi fericit este atunci când contextul și oamenii se îmbină perfect cu valorile și principiile tale, iar timpul simți că stă în loc. A fi fericit este atunci când în loc să îți zâmbească gura, îți zâmbesc ochii, iar bucuria cea mai mare se manifestă cu căldură în interiorul tău. Ca și gest, bunătatea e dăruirea, fericirea e îmbrățișarea! Îmi doresc să ofer și să primesc fericire! by Blanco 24 decembrie 2016

Pe cât de profund pot fi uneori, Pe atât de ignorant sunt aproape mereu. Mai devreme sau mai târziu umbrele devin forme, După care au contur și conținut. Iar acel conținut oricât de inimaginabil de frumos sau înspăimântător poate fi, Chiar e. Există. "Norocul" face că tot, chiar tot, ce vedem în jur, și nu numai, Să fie trecător. Și cu și prin această optică, va trebui să ne desfășurăm, Cât mai bine. Bine de la bun. Bunătate.Bunăvoință. Bună purtare. Și nu de la plăcere, bunăstare sau comoditate. Aievea by Blanco PS: Timpul și evoluția au eliminat și înlocuit gaura cheii cu un senzor sau un cod. Ușile nu mai sunt cum erau cândva. La fel și omul, omenirea, interacțiunea cu natura, hrana, odihna, gândurile, idealurile și schimburile. (Schimburile, nu schimbările.)  Pe unele le înțelegem și le acceptăm așa cum sunt. Pe altele nici măcar nu le observăm. Dar grosul sunt umbrele care deja au formă și mai devreme sau mai târziu vor fi de necontestat prin al lor conținut. Așa că decl...

Setea de a ştii versus Setea de a te informa sunt diferite, a nu se confunda! În setea de a știi este înglobată și satisfacerea curiozităților, a bârfelor, a datelor practic inutile dar care pentru căutător reprezintă o cale de potolire a frustrărilor sau lipsurilor. Gen ce a mai făcut nu știu ce "vedetă", gen ce se mai întâmplă în nu știu care episod, gen goana dupa parole sau informații confidențiale ale terților, gen apucăturile de a acumula cât mai multe cunoștiințe fără a le întrebuința practic la ceva Pe când setea de a te informa înglobează strict necesarul de date pentru a putea cunoaște, evalua și gestiona mediul în care trăiești sau lucrezi, plus noutățile aferente. Dacă încă nu e sesizabilă nuanța, atunci hai să ne gândim la: foamea după mâncare și foamea după hrană Prima înglobează și mâncatul haotic, mâncatul bazat pe potolirea stresului sau pe satisfacerea poftelor. În schimb foamea după hrană înglobează strictul necesar pentru a putea exista, nutriția și nutrie...

Pe Venus a fost viață și încă mai este. Pe Marte a fost viață, dar nu mai este. Sursa vieții este căldura ce coboară, sursa sfârșitului e focul ce urcă. Pământul este locul în care atât începutul cât și sfârșitul se întâmplă. Luna este martora, și cea care gestionează și temperează timpul. Resursele sunt prezente peste tot în univers, colectarea și rețeta diferă. Acidul...X ... Inhibatorul.  X egal despărțitorul, echilibrul, balanța.  Semicerc vs Semiluna = Semi Tot egal unu. Unu plus unu plus unu = 3 Trei e 75% cerc ori doi = 150%, un cerc și jumatate (semicerc) Trei e 150% semiluna ori doi = 300%, trei semiluni Trei semiluni = toxic Un cerc și jumătate = calea către elemente, adică mercurul. El e urma trecătorilor. by Blanco 29 septembrie 2017

Ți-am dat lumină, ca să fi, Trecut-au nopți, trecut-au zi. Ți-am dat și forță, ca să poți, Să fi de ajutor la toți. Ți-am dat iubire, ca să dai, Oriunde mergi, cu drag să stai. Ți-am dat cuvinte, ca să speri, Ca să te rogi și ca să ceri. Ți-am dat curaj, ca să creezi, Și dincolo de nori să șezi. Ți-am cu știință multă știință, Ca să evoluezi ca ființă. Ți-am dat prin arte frumusețe, Prin sport, dietă, tinerețe. Ți-am dat... by Blanco PS: poezia nu e încheiată și poate fi continuată de oricine PS2: Ți-am dat ocazia să fi cu mine, să completezi la poezii de bine 29 iunie 2022

Pe lângă puterea cuvântului, există puterea gândului. Mult mai puternică.  Iar deasupra lor, se află puterea iubirii, a vibrației, a emoției ce o creăm şi o împărtăşim, toate fiind legate într-o matriță invizibilă ochilor. Invizibilă celor doi ochi fizici, că al treilea ochi, ochiul spiritului e racordat puternic la această matriță, o vede, o potențează, o defineşte, într-o mobilitate continuă şi cu un impact major în conturarea vieții în univers. Iar atunci când au un țel comun, se interconectează, transformând orice aşa numit vis în proiecție şi apoi în realitate. Există 3 stadii, 3 dimensiuni: conturarea, umplerea şi activarea, întrebuințarea. Aşa cum folosim un recipient de sticlă pentru a-l umple şi pentru a ne potoli apoi setea, creând un circuit, un sens, un postulat, tot aşa acționează şi Forța Echilibrului Suprem, forța care este mai presus de Bine şi de Rău, mai presus de orice fel de bipolaritate, forța care uneşte, lipeşte, totul într-un întreg, un tridem, o treime stab...

Îmi aduc aminte de colegii de liceu şi de facultate... ce energie, spirit creativ şi încredere în forțele proprii aveam fiecare, cu toate că ceea ce ştiam era nesemnificativ raportat la tot ce există pe lumea asta ca ştiință şi înțelepciune. Aveam un vibe ce ne ajuta să trecem peste orice obstacol ca peste o simplă bordură. Apoi îmi amintesc cum în proiecte ne îmbinam fiecare calitățile şi trăsăturile, creând o sinergie frumoasă pentru ca realizarile să fie apreciabile. Sau cum şi prin ambiție şi competiție ne îmbunătățeam şi potențam reciproc ca într-un joc olimpic în care cel mai bun oricând poate fi detronat. Azi am avut ocazia să întâlnesc un tânăr de 15-16 ani, în privirea şi în manifestarea căruia am regăsit acel spirit şi stare pe care o amintesc mai sus. Pe lângă educația şi modul exemplar de comportament de care a dat dovadă, avea şi o minte sclipitoare, cât şi o perspectivă deschisă asupra a tot ce ne înconjoară. Parcă avea un filtru nou prin care trecea totul cu o viteză de ...

În spatele oricărui conflict armat se află politicul În spatele oricărui politician se află un interes economic În spatele oricărui interes economic se află o suferință existențială În spatele oricărei suferințe existențiale se află un dezechilibru În spatele oricărui dezechilibru se află o diferență între cerere și ofertă În spatele oricărei diferențe între cerere şi ofertă se află nişte nemulțumiri În spatele oricărei nemulțumiri se află o poftă nesatisfăcută corespunzător În spatele oricărei pofte nesatisfăcute corespunzător se află un furnizor care face rabat de la calitate În spatele oricărui furnizor care face rabat de la calitate se află un hapsân care lucrează la negru şi concurează prin prețuri cât mai mici În spatele unui hapsân care lucrează la negru şi concurează prin prețuri cât mai mici se află un contabil care îl acoperă pe hapsân În spatele unui contabil care îl acoperă pe hapsân se află un munte de nervi, stres şi frică În preajma oricărui munte de nervi, stres şi fric...

Țara noastră codrii are Şi prin ei sunt căprioare Sunt şi ursul, lupul, cerbul Vietăți de tot felul. Fiecare are câte-un vot, Unii vrând să dea la bot, Alții vrând să dea în bot, Însă fac doar cât ei pot. De-ar veni o cucuvea, Să ne conducă țara, Ea va fi organizată, riguroasă, înțeleaptă, Urcând treaptă după treaptă. De-ar veni un brav păun, Cu un glas mieros, să spun, Toții pe loc l-ar admira, Nimenea nu va lucra. De-ar veni un veveriț, Săltăros şi prea prestiț, El de cap ne-ar ameții După el când om fugii. De-ar veni un rinocer, Oarecum căzut din cer, Tare, mare şi solid, Ar acoperi un vid. De-ar veni un șoricel, Ce se va fofila nițel, El tot cașcavalul roade, Ce-l păzesc a sale iscoade. De-ar veni cameleonul, Ce mimează tot omul, El de intră va dedubla, Depășindu-și funcția. Așa că nu avem de ales, Nu ne întoarcem la congres, Și e musai să ne conducă, Chiar rățușca cea urâtă. by Blanco 27 noiembrie 2024

Mai întâi am pierdut concentrarea Apoi memoria.. Acum pierdem emoția și simțul creativ, Curând ne vom pierde și onestitatea Cam ce îi mai rămâne omului ca să exceleze? Ne golim și dezgolim Ritmul își pierde fluiditatea  Şi se centrează doar pe nerv. Reacții exagerate, excese și răbufniri haotice. Să vedem dansurile în ce direcţie vor evolua Că muzica e doar la un click de transformare. Natural spre deznatural, denaturat Gustul e compromis de pofte nemiluite Văzul de iluzii nebătuite Auzul de tonuri grave și panicoase Atingerea de mii de creme și cremuțe. Mai rămâne doar mirosul să ne uite. Strajnic arc delung retras Pai de plastic, gust intens, Crezuți zei prin univers Ne deschidem mult la cap Nanocip spre a îngloba Deferim ce va urma. Zare, zare, zor şi za Ni se rupe etica.. Cătăm orbi un randament Astigmați pe un segment Şi uităm cam de deplin Tot spectrul, cel divin. Lăsăm totul spre schimbare Încrezare, încrezut De la crez pornit-au oare? Ce a fost și am avut.. Năuciți am tot a...

E plin universul de gânduri deșarte, Ce zac la întâmplare, tânjind după fapte. Încordări ale minții, neuroni fără calibru, Ascunse inert sub invizibilul negru. Însă prin ele se găsesc idei ce poartă un rod, Din ele urmașii respiră-inspiră, Transformând gânduri în propuneri, să fie, Precum un parcurs de la un strop la o mare iubire. E firul și cursul normal în tot ce e viu, şi tot ce învie, Un legământ al conștiinței ce licăre în formă, Dar al cărui sens și fond, precum un atom, E perpetuu sensibil, în cel cu adevărat, desăvârșit ca om. by Blanco 22 octombrie 2025

Când strig fără glas, și nu am răgaz Când lacrimile curg, până apun Cât îmi lipsești, de atunci până acum Ce este în suflet, nu am cum să-ți spun. Până când e dat, să simt suferința Până unde ajungem, ghidați de credință Cum toate se întâmplă, greu de-nțeles Unde e răspunsul, nu e nici un sens. Ce simțim cu toții, trebuie acceptat Cât de mult ne doare, nu-i de explicat Oare o întrebare, este o alinare Oare fericirea, este o întrebare. by Blanco 31 august 2017