Skip to main content

Abil

Ne bucurăm zilnic de SOARE, fără să știm de unde e, ce e, și ce vrea de fapt.

Ne bucurăm de tot binele pe care îl aduce în viața noastră, naturii și vietăților de pe Terra.

Bucurabil.


Ne odihnim corpul zilnic sub lumina LUNII și în liniștea nopții. Nu știm de unde e, ce e și ce vrea de fapt.

Ne afundăm în alt fel de bine pe care ni-l aduce. E porția de calm după tumultul unei zile. 

Calmabil.


Da, pe întuneric ne prinde teama, însă am învățat cu timpul cum să gestionăm întunericul. 

Tot așa cum în zilele toride am învățat să găsim umbra și apa.

Adaptabil.


Trăirea și conexiunea unui pescar cu apa e diferită de cea a unui marinar, a unui scafandru, a unui copil care se scaldă într-un râu sau a unui bătrân care își îngrijește corpul. 

Cam așa e și cu bucuria, cu viața și cu satisfacția fiecăruia. 

Incomparabil.


Nu știm cine regizează viața noastră, și e cert că nu vom ajunge să prindem gala de premii și cocktailul de după The End. Așa este și va fi mereu acest film. 

Putem face însă o serie de episoade memorabile, așa cum ne dorim și cum putem, ridicând ștacheta și antrenându-i pe ceilalți actori să fie la superlativ. 

Superlativabil.


Bucurabil. Calmabil. Adaptabil. Incomparabil. Superlativabil.


by Blanco


1 noiembrie 2021


extras din organizarea scenică a filmului "Abil", o cantată în 11 acte și dansată în 7 acte

Textul: by Blanco

Muzica: https://m.youtube.com/watch?v=IwFpV80ASjw


PS: Mângâierea din partea unei gorile, chiar de ar fi King-Kong tot mângâiere e. Ce trezește ea cândva cuiva nu va dispărea. Cum nici zâmbetul unei căprioare nu se pierde. Totul rămâne un bob în periplul unei spirale.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco
Post a Comment
Read more

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...
Post a Comment
Read more

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred.  Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...
Post a Comment
Read more