Skip to main content

Omul

Omul este incapabil să se cunoască în totalitate pe sine.

Omul nu este capabil să se controleze în totalitate pe sine, unele trăiri îl fac nu doar pe el vulnerabil, dar pot afecta şi ce este în jurul său.

Omul este extrem de rigid în a se schimba, iar gradul său de adaptabilitate este influențat de necesitățile vitale şi de suprapunerea timpului cu necesitatea. Cu cât are mai mult timp la dispozitie omul se adaptează mai lent.

Omul este clădit pe experiențe, pe educație şi pe imitație. Imitația se află în cel mai mare procent. Conştient sau inconştient omul copiază ce vede la alt om. Atât părți bune, cât şi rele.

Omul are vicii. Şi deşi ṣtie că sunt nocive, nu renunță la ele. Omul este deci captiv obiceiului şi stilul său comportamental e mai mult bazat pe satisfacție, decât pe rațiune.

Omul are doze mari de lăcomie şi mândrie. Omul aspiră să îi fie aidoma celui care l-a creat. Omul prin implicarea în construirea unui robot umanoid vrea să se simtă Dumnezeu.

‐------xxx--xx-x

1. Omul nu prezintă pic de garanție (e un cumul de erori şi de predispoziții nocive)

2. Micimea omului este că în goana după a îşi face o viață mai uşoară îşi complică existența.

3. Omul este incapabil să învețe din propriile greşeli.

4. Omul este incapabil să urmeze şi cel mai elementar ghid (cele 10 porunci)

5. Omul ṣi-a pierdut nemurirea atunci când în grădina Edenului nu a ascultat de Dumnezeu şi a căzut în păcat dând dovadă atât de lipsă de respect, nesupunere, neascultare, dar mai ales că nu se poate abține/controla.

6. Dumnezeu ce va avea de spus/făcut văzând toate acestea? Va lasa omul să îşi facă singur rău stricându-se şi pierzându-se astfel propria creație?

7. Da. Îl va lăsa. Va renunța la el. Pentru că spre deosebire de celelalte creații ale sale, omul nu îşi mai vede de lungul nasului.

8. Şi Dumnezeu nu se abate de la principiile şi legile ce îl guvernează. Şi una din legi e că omul dacă tot a vrut liberul arbitru cu orice preț, să îl aibă!!!!

9. Nici când Isus a venit pe pământ, ca fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeu nu s-a abătut de la legea liberului arbitru şi doar a prezentat omului un model de urmat, lăsând omului decizia.

10. Vedem ce decide omul... Degeaba are rațiune, când nu face cu ea ce trebuie. Ştie de existența poluării, dar nu renunță la ea. Ştie ce nu e benefic sănătății, dar nu se menajează

 Etc etc etc.


Concluzia: 

1. Codul sursă va înlocui gena. Depinde de om ce va opta să aibă.

2. Suma neajunsurilor umane e uriaşă raportată la ce erori poate avea un program sau un A.I.. Un A.I. se şi autocorectează şi perfecționează. 

3. Gelozia  pe care o va simți un robot vizavi de om pentru că acesta din urmă are traăiri, emoții şi sentimente este similară cu cea pe care o simte un neamț față de un latino. :) Depinde de care mălai cioara visează.


Somn uşor!


by Blanco


Ps: Oamenii se cred atotştiutori şi atotputernici, însă zilele prezente ne dovedesc cât de neputincioşi şi vulnerabili sunt.


17 aprilie 2020

Comments

Popular posts from this blog

Albina

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de e cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Nici să mă apropii, ca s-o prind în palmă, E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare,  Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco 4 iunie 2019

Prins

De dincolo de nori Retrăiesc gând cu gând, în gând. Amintirile-mi se plimbă, purtate ușor de un vânt Mai subțire decât primul și ultim cuvânt. Mă apropii de soarele, ce îmi zâmbește agale, Incălzindu-mi tot corpul, prinde conturu-mi în zare. Șuvoiul de lacrimi, ce îl port cu mine, Îl las să coboare, mângâind aprig pe obrăjioare. E un contrast și totu-i schimbare, E un proces ce nu are, nicicum, alinare. Oricât aș vrea, firescul e împotriva mea. Oricât nu aș vrea, eternitatea conține și clipa cea grea. Da. Voința-mi a fost lege într-utotul cândva.  Acuma precum raza, urmez împăcat direcția. Oricine, oricând, va simți copleșirea ce-o simt acum, Când mă desprind, și în lumină mă avânt pe deplin. Tot ce contează, în iubire e prins, Tot ceea ce sunt, am fost și voi fi. by Blanco 1 aprilie 2020

Titlul poeziei e mai jos

 Când voi închide ochii pentru ultima dată La Domnul, în casa Sa, voi poposi în șoaptă. Iar în lumina luminată ce va fi Pe toți cei dragi voi revedea, și regăsi. Oo..tulburată mai este viața uneori, Tânjind spre liniște și pace ne dă fiori, Noi neglijăm prezentul și ne grăbim cu spor Să ne găsească moartea pe un coridor. Orbiți de nebunie, regrete și prostie, Ne irosim un dar, un har, mizând totul pe zadar, Când de fapt rostul și rolul sunt de a fi mereu uman, De a trăi în pace și a iubi necugetat, aproapele la fel de încercat. Ne izbește o realitate, a unei minți întunecate, A noastre minți, înebunită tare de eșecuri, lipsuri, aure, palate, În scorbura unui copac ne par toate afundate, Uitând să ascultăm de graiul, viu, al unei păsări mult plimbate. Cătarea, darea, zarea, zorii și marea Sunt de fapt realizarea prin care Domnul Zilnic ne arată ce frumuseți ne pot aduce Speranța, crezul, efortul și cumpătarea. E lecția pe care o avem de învățat și dat. Din foi, cotor, cerneală și iubire