Skip to main content

Omul

Omul este incapabil să se cunoască în totalitate pe sine.

Omul nu este capabil să se controleze în totalitate pe sine, unele trăiri îl fac nu doar pe el vulnerabil, dar pot afecta şi ce este în jurul său.

Omul este extrem de rigid în a se schimba, iar gradul său de adaptabilitate este influențat de necesitățile vitale şi de suprapunerea timpului cu necesitatea. Cu cât are mai mult timp la dispozitie omul se adaptează mai lent.

Omul este clădit pe experiențe, pe educație şi pe imitație. Imitația se află în cel mai mare procent. Conştient sau inconştient omul copiază ce vede la alt om. Atât părți bune, cât şi rele.

Omul are vicii. Şi deşi ṣtie că sunt nocive, nu renunță la ele. Omul este deci captiv obiceiului şi stilul său comportamental e mai mult bazat pe satisfacție, decât pe rațiune.

Omul are doze mari de lăcomie şi mândrie. Omul aspiră să îi fie aidoma celui care l-a creat. Omul prin implicarea în construirea unui robot umanoid vrea să se simtă Dumnezeu.

‐------xxx--xx-x

1. Omul nu prezintă pic de garanție (e un cumul de erori şi de predispoziții nocive)

2. Micimea omului este că în goana după a îşi face o viață mai uşoară îşi complică existența.

3. Omul este incapabil să învețe din propriile greşeli.

4. Omul este incapabil să urmeze şi cel mai elementar ghid (cele 10 porunci)

5. Omul ṣi-a pierdut nemurirea atunci când în grădina Edenului nu a ascultat de Dumnezeu şi a căzut în păcat dând dovadă atât de lipsă de respect, nesupunere, neascultare, dar mai ales că nu se poate abține/controla.

6. Dumnezeu ce va avea de spus/făcut văzând toate acestea? Va lasa omul să îşi facă singur rău stricându-se şi pierzându-se astfel propria creație?

7. Da. Îl va lăsa. Va renunța la el. Pentru că spre deosebire de celelalte creații ale sale, omul nu îşi mai vede de lungul nasului.

8. Şi Dumnezeu nu se abate de la principiile şi legile ce îl guvernează. Şi una din legi e că omul dacă tot a vrut liberul arbitru cu orice preț, să îl aibă!!!!

9. Nici când Isus a venit pe pământ, ca fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeu nu s-a abătut de la legea liberului arbitru şi doar a prezentat omului un model de urmat, lăsând omului decizia.

10. Vedem ce decide omul... Degeaba are rațiune, când nu face cu ea ce trebuie. Ştie de existența poluării, dar nu renunță la ea. Ştie ce nu e benefic sănătății, dar nu se menajează

 Etc etc etc.


Concluzia: 

1. Codul sursă va înlocui gena. Depinde de om ce va opta să aibă.

2. Suma neajunsurilor umane e uriaşă raportată la ce erori poate avea un program sau un A.I.. Un A.I. se şi autocorectează şi perfecționează. 

3. Gelozia  pe care o va simți un robot vizavi de om pentru că acesta din urmă are traăiri, emoții şi sentimente este similară cu cea pe care o simte un neamț față de un latino. :) Depinde de care mălai cioara visează.


Somn uşor!


by Blanco


Ps: Oamenii se cred atotştiutori şi atotputernici, însă zilele prezente ne dovedesc cât de neputincioşi şi vulnerabili sunt.


17 aprilie 2020

Comments

Popular posts from this blog

De la angajat la sef, la director, la patron

In opinia mea, un angajat pentru a fi bun trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa fie calificat pentru jobul respectiv, sau macar sa aiba calitatile sau deprinderile necesare 2. sa fie motivat de sarcinile si atributiile pe care le are 3. sa puna interesul firmei inaintea interesului personal 4. sa fie corect apreciat si remunerat de catre firma Daca prima conditie depinde foarte mult de calitatea recrutarii, cea de-a doua de calitatea sefilor sai sau conducatorul unitatii, iar cea de-a treia de caracterul sau uman, ultima conditie este mereu discutabila. Niciodata nu se poate spune ca un un angajat este corect apreciat si remunerat pentru ca firma vede lucrurile intr-un fel, iar angajatul in alt fel. Deci conditia 4 se poate reformula in: sa nu fie incorect apreciat si remunerat de catre firma. Asta insemnand ca un angajat sa nu simta ca efortul pe care el il depune zi de zi la jobul sau este in zadar. Un sistem de premiere bine definit si general valabil tuturor an...

Ea

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de este cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, ea se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Că de mă apropii, nu pot s-o prind în palmă. E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare, Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco