Când toți ceilalți te părăsesc,
Vei vedea de fapt,
Cine ești, cu adevărat.
Flori frumoase, flori înmiresmate,
Nu e musai să aibă și un gust plăcut.
Ai curajul oare, să te lași purtat de vânt?
Rodul, așezarea, umbra și stăpânul,
Alb sau colorat, nerv sau împărat,
Te găsești într-un format, cu noduri și fără cap.
Nimic nu atârnă în neant.
Totul, totul e legat, și accentuat,
Când pierzi sau când ai câștigat.
Fii tu, firule, punte peste mine,
Și de ai fi ciorchine,
Ține-mă bine!
Iar când doar teascul va mai fi,
Tot se vor naște poezii, arome și povești,
Să ai mereu ce să împărtășești.
Din prezent către aval, din amonte către deal,
Nu-i mereu sarea în bucate, nici rachiu să cazi pe spate,
Ci doar clipe, clipe însumate.
Ai să dai însemnătate, hai,
Ai un pic de frig sub soare, hai,
Ai magie și nu știi, ai puterea ca să fi!
by Blanco
1 iunie 2021
Comments