Vântul rece, chiar friguros
E ce iubesc și apreciez cel mai mult pe lumea asta,
Dar tot el e cel ce mă doboară.
Nu sunt făcut să îi rezist,
Stau în calea lui oleacă, îl simt,
Dar e prea mult pentru cât pot duce.
Și cât de mult îl iubesc.. mai ales dacă nu e zgomotos,
Ci așa, valsând, cutreierând jucăuș pe tot pământul.
Și îl admir pentru că el nu obosește,
Și nu se dă îndărăt de la alt vânt, alt curent,
Ci se contopesc, se aliază, petrec împreună.
Și nimic nu le stă în cale,
Nici materie, nici spirite, nimic.
Am văzut zilele trecute cum un vânt puternic,
A ciocnit două stafii, care au făcut imediat cucui,
Mare amuzament pe capul meu..
Și ca să finalizez comparația,
Vântul nu bântuie, el are o noimă, are un sens,
El ne poartă înainte, sau înapoi,
El aduce ziua, el aduce noaptea..
El ne aduce norii, el îi scutură de ploaie,
El ne dă viața, el polenizează,
El aprinde, el stinge,
Vântul... ce o mai fi ce nu știm despre el.
by Blanco
25 ianuarie 2021
Într-o rătăcire conștientă, comică, dar plăcută, îngrijorătoare, dar sănătoasă. Benefică înainte de orice.
Comments