De dincolo de nori
Retrăiesc gând cu gând, în gând.
Amintirile-mi se plimbă, purtate ușor de un vânt
Mai subțire decât primul și ultim cuvânt.
Mă apropii de soarele, ce îmi zâmbește agale,
Incălzindu-mi tot corpul, prinde conturu-mi în zare.
Șuvoiul de lacrimi, ce îl port cu mine,
Îl las să coboare, mângâind aprig pe obrăjioare.
E un contrast și totu-i schimbare,
E un proces ce nu are, nicicum, alinare.
Oricât aș vrea, firescul e împotriva mea.
Oricât nu aș vrea, eternitatea conține și clipa cea grea.
Da. Voința-mi a fost lege într-utotul cândva.
Acuma precum raza, urmez împăcat direcția.
Oricine, oricând, va simți copleșirea ce-o simt acum,
Când mă desprind, și în lumină mă avânt pe deplin.
Tot ce contează, în iubire e prins,
Tot ceea ce sunt, am fost și voi fi.
by Blanco
1 aprilie 2020
Comments