Pe contractul tău cu tine ai trecut boldat cuvinte,
Îngroșând ce pentru tine ai crezut că-i important...
Întreabă-te tu oare, cât de mult și dinadins
Ai vrut ca al tău nume să fie un cuvânt distins.
Astfel de tu ai făcut, altceva ai vrut de fapt,
Să te scalzi în băi de faimă, să dai altora de seamă,
Să îl faci cât mai vizibil, ca un nerv, ca o reclamă...
Ăsta nu e legământ.
(urmează)
Un parcurs în derizoriu, orice om a avut cândva,
Și prin focul interior, singur, și-a luminat calea.
De-i prea prins și învolburat, vei ajunge tulburat,
De-i prea mic și pâlpâind, vei găsi împiedicarea.
Pe o astfel de cărăre tu simțit-ai obosit,
Spre împlinirea interioară, zăbovind-ai poposit.
Într-un loc anume, oare, ți-ai făcut așezâmânt,
Și ai pus pe piedestale, ce ai considerat mai sfânt.
(va continua)
Nu mai am baterie, mă opresc din tot și toate,
Sunt chemat ca să nutresc, stropii ca să îi găzduiesc.
Încărcat-am energia, conectat de acest pământ
Și rupt-am lumi în două, nemurirea nu o ascund.
Amintirea e prezentul, ce prin spirit lasă unde,
Sunetul ce îl crează, va domni și va vibra.
Liniștea din legământ, va străpunge rând cu rând,
Și pe toți ne va îndruma, spre un veșnic jurământ.
by Blanco
23 decembrie 2021
Comments