//Intro:
Două întrebări?
1. Ce ai făcut tu pentru țara România?
2. Ce ai făcut tu pentru români?
Răspunde sincer, în sinea ta. Fi onest.
Dacă nu ai făcut ceva, atunci de ce te bucuri? De ce ești așa mândru?
Cum îi onorezi sau îi respecți pe cei care chiar au făcut ceva?
Cele 2 întrebări de sus sunt întrebări pe care să ți le pui singur în fiecare zi. În fiecare zi. Și mai ales la zilele naționale unde toți defilează în patriotism.
Problema e că tu te intrebi zilnic doar cu întrebarea greșită: ce face România pt mine? Atât te întrebi. Doar atât.
Ei bine, sincer, cu toate că nu face multe, România face pt tine mai mult decât meriți, pentru că nu prea meriți nimic. Nu faci nimic, doar vrei. Ești un vrumân.
Cei din Vrutulandia te vor cinsti.
Cu vrutul vei rămâne, român contemporan.
Cu vrutul și cu dezamăgirea.
Dezamăgirea că realitatea rămâne diferită de iluzia în care te amăgești că ești.
Iluzie, deziluzie, iluzie, deziluzie...
《《《 O poezie pentru vruritori 》》》
Până și un rahat strălucește în lumina soarelui.
Nu e meritul lui, e al soarelui.
Nimic din ce strălucește nu e cu adevărat plin de esență. Doar reflectă un gol, învelit în staniol.
Strălucirea e trecătoare, tu la fel. Un trecător.
Ce rămâne în urma ta, se numește viitor.
Însă nu este destul. Am văzut și o vedem.
Degeaba au murit străbunii pentru libertate,
Pentru unitate și dreptate, pentru prosperitate.
Pentru că urmașii lor, împuținați mereu, s-au pizmuit dupaia, cu cei mulți. Fix cei cu dor.. de portmoneu.
Nu au gând, nu au obraz. Nu au noduri la gâtlej,
Îi auzi, îi simți, îi vezi. Cum behăie ca niște iezi.
Stau cu pieptul dezvelit. Stau în față la teveu,
De se minunează lumea, din neant cu atâția breji.
Tu popor român curat. Trecut-ai și îndepărtat,
Pedepsește-i Doamne tu, pe acești moștenitori,
Farisei crezuți eroi, patrioți fără chiloți,
Dă-le muncă de făcut, cât să uite toți de vrut.
by Blanco
24 ianuarie 2020
Comments