O poezie pentru vruritori

//Intro:

Două întrebări?

1. Ce ai făcut tu pentru țara România?

2. Ce ai făcut tu pentru români?

Răspunde sincer, în sinea ta. Fi onest.

Dacă nu ai făcut ceva, atunci de ce te bucuri? De ce ești așa mândru?

Cum îi onorezi sau îi respecți pe cei care chiar au făcut ceva?

Cele 2 întrebări de sus sunt întrebări pe care să ți le pui singur în fiecare zi. În fiecare zi. Și mai ales la zilele naționale unde toți defilează în patriotism.

Problema e că tu te intrebi zilnic doar cu întrebarea greșită: ce face România pt mine? Atât te întrebi. Doar atât.

Ei bine, sincer, cu toate că nu face multe, România face pt tine mai mult decât meriți, pentru că nu prea meriți nimic. Nu faci nimic, doar vrei. Ești un vrumân.

Cei din Vrutulandia te vor cinsti.

Cu vrutul vei rămâne, român contemporan.

Cu vrutul și cu dezamăgirea.

Dezamăgirea că realitatea rămâne diferită de iluzia în care te amăgești că ești.

Iluzie, deziluzie, iluzie, deziluzie...

《《《 O poezie pentru vruritori 》》》

Până și un rahat strălucește în lumina soarelui.

Nu e meritul lui, e al soarelui.

Nimic din ce strălucește nu e cu adevărat plin de esență. Doar reflectă un gol, învelit în staniol.

Strălucirea e trecătoare, tu la fel. Un trecător.

Ce rămâne în urma ta, se numește viitor.

Însă nu este destul. Am văzut și o vedem.

Degeaba au murit străbunii pentru libertate,

Pentru unitate și dreptate, pentru prosperitate.

Pentru că urmașii lor, împuținați mereu, s-au pizmuit dupaia, cu cei mulți. Fix cei cu dor.. de portmoneu.

Nu au gând, nu au obraz. Nu au noduri la gâtlej,

Îi auzi, îi simți, îi vezi. Cum behăie ca niște iezi.

Stau cu pieptul dezvelit. Stau în față la teveu,

De se minunează lumea, din neant cu atâția breji.

Tu popor român curat. Trecut-ai și îndepărtat,

Pedepsește-i Doamne tu, pe acești moștenitori,

Farisei crezuți eroi, patrioți fără chiloți,

Dă-le muncă de făcut, cât să uite toți de vrut.

by Blanco

24 ianuarie 2020

Comments

De la angajat la sef, la director, la patron

In opinia mea, un angajat pentru a fi bun trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa fie calificat pentru jobul respectiv, sau macar sa aiba calitatile sau deprinderile necesare 2. sa fie motivat de sarcinile si atributiile pe care le are 3. sa puna interesul firmei inaintea interesului personal 4. sa fie corect apreciat si remunerat de catre firma Daca prima conditie depinde foarte mult de calitatea recrutarii, cea de-a doua de calitatea sefilor sai sau conducatorul unitatii, iar cea de-a treia de caracterul sau uman, ultima conditie este mereu discutabila. Niciodata nu se poate spune ca un un angajat este corect apreciat si remunerat pentru ca firma vede lucrurile intr-un fel, iar angajatul in alt fel. Deci conditia 4 se poate reformula in: sa nu fie incorect apreciat si remunerat de catre firma. Asta insemnand ca un angajat sa nu simta ca efortul pe care el il depune zi de zi la jobul sau este in zadar. Un sistem de premiere bine definit si general valabil tuturor an...

Ea

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de este cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, ea se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Că de mă apropii, nu pot s-o prind în palmă. E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare, Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco

Made for Soul

Search This Blog