O poezie pentru vruritori

//Intro:

Două întrebări?

1. Ce ai făcut tu pentru țara România?

2. Ce ai făcut tu pentru români?

Răspunde sincer, în sinea ta. Fi onest.

Dacă nu ai făcut ceva, atunci de ce te bucuri? De ce ești așa mândru?

Cum îi onorezi sau îi respecți pe cei care chiar au făcut ceva?

Cele 2 întrebări de sus sunt întrebări pe care să ți le pui singur în fiecare zi. În fiecare zi. Și mai ales la zilele naționale unde toți defilează în patriotism.

Problema e că tu te intrebi zilnic doar cu întrebarea greșită: ce face România pt mine? Atât te întrebi. Doar atât.

Ei bine, sincer, cu toate că nu face multe, România face pt tine mai mult decât meriți, pentru că nu prea meriți nimic. Nu faci nimic, doar vrei. Ești un vrumân.

Cei din Vrutulandia te vor cinsti.

Cu vrutul vei rămâne, român contemporan.

Cu vrutul și cu dezamăgirea.

Dezamăgirea că realitatea rămâne diferită de iluzia în care te amăgești că ești.

Iluzie, deziluzie, iluzie, deziluzie...

《《《 O poezie pentru vruritori 》》》

Până și un rahat strălucește în lumina soarelui.

Nu e meritul lui, e al soarelui.

Nimic din ce strălucește nu e cu adevărat plin de esență. Doar reflectă un gol, învelit în staniol.

Strălucirea e trecătoare, tu la fel. Un trecător.

Ce rămâne în urma ta, se numește viitor.

Însă nu este destul. Am văzut și o vedem.

Degeaba au murit străbunii pentru libertate,

Pentru unitate și dreptate, pentru prosperitate.

Pentru că urmașii lor, împuținați mereu, s-au pizmuit dupaia, cu cei mulți. Fix cei cu dor.. de portmoneu.

Nu au gând, nu au obraz. Nu au noduri la gâtlej,

Îi auzi, îi simți, îi vezi. Cum behăie ca niște iezi.

Stau cu pieptul dezvelit. Stau în față la teveu,

De se minunează lumea, din neant cu atâția breji.

Tu popor român curat. Trecut-ai și îndepărtat,

Pedepsește-i Doamne tu, pe acești moștenitori,

Farisei crezuți eroi, patrioți fără chiloți,

Dă-le muncă de făcut, cât să uite toți de vrut.

by Blanco

24 ianuarie 2020

Comments

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred. Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...

Made for Soul

Search This Blog