Nu înțeleg

Nu înțeleg. Nu înțeleg. Nu înțeleg.

Sufăr că eu nu înțeleg.

Mă macin că nu accept.

Nici dacă mi s-ar explica, eu tot nu aș înțelege

Pentru că nu accept.

Mare parte din problemă e la mine

Că structurez totul de forma "pe mine mă..."

Și nu am cum să înțeleg vreodată

Văzând prin a mea prismă.

În mine lucrează egoul, 

Mai mult decât în cel neînțeles,

Eu devenind ușor ușor,

Un neînțelegător într-un imens univers..

E un țel, o legătură,

Dar ca o gură, o gură de ulcior!!!

Ea simte apa când se scurge,

Dar nu știe ce înseamnă.. să o țină în pântece.

Avem mânerul, avem gura ulciorului,

Avem forma corpului, avem baza și raza,

Avem structura și culoarea,

Avem materialul și starea.

Da. Omul simte și interacționează 

Doar cu mânerul și cu gura ulciorului.

Și deși apa în sine are un gust al ei,

Omul îi va simți o altfel de savoare.

Lutul ulciorului denaturează gustul apei băute,

Răceala apei, la fel, dă alt gust,

Apărând astfel cel puțin 3 dimensiuni noi, 

Care nu sunt aceleași la mine, dar la voi?

Ne referim la o simplă apă, dar e metamorfozată

De către cale, căutare și chemare.

Cam așa și cu realitățile și cu omenirea,

Cu lumea fiecăruia, trăirea, alegerea.

Nu am ce să fac eu ca să schimb ceva

La ceilalți. 

Ci la mine am, multe.

Că am materialul meu, plin de nevrute.

Dacă între liniște și neliniște

Ar fi o linie, așa:

Liniște | Neliniște

Ce s-ar schimba, dacă linia ar dispărea?

Ar birui careva?

S-ar așterne liniștea??

Nu avem de unde să știm

Și nici nu se merită să știm.

Din prea multă știință

Se naște neputiință.

Din prea mult vrut,

Se naște durut.

Așa că..

Nu degeaba capul generează cucui,

Când e lovit de o realitate

Care nu e a ta, ci a altuia, oricui.

Așa că..

Așa cum somnul ne stinge din simț

Neînțelesul și înțelesul

Sunt doar niște vise într-un abis.

Căci starea de calm, de pace,

De balans într-un dans,

Este dată de înclinația către

Suspans.

by Blanco

13 octombrie 2022

PS: no comment