Nu înțeleg. Nu înțeleg. Nu înțeleg.
Sufăr că eu nu înțeleg.
Mă macin că nu accept.
Nici dacă mi s-ar explica, eu tot nu aș înțelege
Pentru că nu accept.
Mare parte din problemă e la mine
Că structurez totul de forma "pe mine mă..."
Și nu am cum să înțeleg vreodată
Văzând prin a mea prismă.
În mine lucrează egoul,
Mai mult decât în cel neînțeles,
Eu devenind ușor ușor,
Un neînțelegător într-un imens univers..
E un țel, o legătură,
Dar ca o gură, o gură de ulcior!!!
Ea simte apa când se scurge,
Dar nu știe ce înseamnă.. să o țină în pântece.
Avem mânerul, avem gura ulciorului,
Avem forma corpului, avem baza și raza,
Avem structura și culoarea,
Avem materialul și starea.
Da. Omul simte și interacționează
Doar cu mânerul și cu gura ulciorului.
Și deși apa în sine are un gust al ei,
Omul îi va simți o altfel de savoare.
Lutul ulciorului denaturează gustul apei băute,
Răceala apei, la fel, dă alt gust,
Apărând astfel cel puțin 3 dimensiuni noi,
Care nu sunt aceleași la mine, dar la voi?
Ne referim la o simplă apă, dar e metamorfozată
De către cale, căutare și chemare.
Cam așa și cu realitățile și cu omenirea,
Cu lumea fiecăruia, trăirea, alegerea.
Nu am ce să fac eu ca să schimb ceva
La ceilalți.
Ci la mine am, multe.
Că am materialul meu, plin de nevrute.
Dacă între liniște și neliniște
Ar fi o linie, așa:
Liniște | Neliniște
Ce s-ar schimba, dacă linia ar dispărea?
Ar birui careva?
S-ar așterne liniștea??
Nu avem de unde să știm
Și nici nu se merită să știm.
Din prea multă știință
Se naște neputiință.
Din prea mult vrut,
Se naște durut.
Așa că..
Nu degeaba capul generează cucui,
Când e lovit de o realitate
Care nu e a ta, ci a altuia, oricui.
Așa că..
Așa cum somnul ne stinge din simț
Neînțelesul și înțelesul
Sunt doar niște vise într-un abis.
Căci starea de calm, de pace,
De balans într-un dans,
Este dată de înclinația către
Suspans.
by Blanco
13 octombrie 2022
PS: no comment
Comments