Skip to main content

Nu înțeleg

Nu înțeleg. Nu înțeleg. Nu înțeleg.


Sufăr că eu nu înțeleg.

Mă macin că nu accept.

Nici dacă mi s-ar explica, eu tot nu aș înțelege

Pentru că nu accept.


Mare parte din problemă e la mine

Că structurez totul de forma "pe mine mă..."

Și nu am cum să înțeleg vreodată

Văzând prin a mea prismă.


În mine lucrează egoul, 

Mai mult decât în cel neînțeles,

Eu devenind ușor ușor,

Un neînțelegător într-un imens univers..


E un țel, o legătură,

Dar ca o gură, o gură de ulcior!!!

Ea simte apa când se scurge,

Dar nu știe ce înseamnă.. să o țină în pântece.


Avem mânerul, avem gura ulciorului,

Avem forma corpului, avem baza și raza,

Avem structura și culoarea,

Avem materialul și starea.


Da. Omul simte și interacționează 

Doar cu mânerul și cu gura ulciorului.

Și deși apa în sine are un gust al ei,

Omul îi va simți o altfel de savoare.


Lutul ulciorului denaturează gustul apei băute,

Răceala apei, la fel, dă alt gust,

Apărând astfel cel puțin 3 dimensiuni noi, 

Care nu sunt aceleași la mine, dar la voi?


Ne referim la o simplă apă, dar e metamorfozată

De către cale, căutare și chemare.

Cam așa și cu realitățile și cu omenirea,

Cu lumea fiecăruia, trăirea, alegerea.


Nu am ce să fac eu ca să schimb ceva

La ceilalți. 

Ci la mine am, multe.

Că am materialul meu, plin de nevrute.


Dacă între liniște și neliniște

Ar fi o linie, așa:

Liniște | Neliniște

Ce s-ar schimba, dacă linia ar dispărea?


Ar birui careva?

S-ar așterne liniștea??

Nu avem de unde să știm

Și nici nu se merită să știm.


Din prea multă știință

Se naște neputiință.

Din prea mult vrut,

Se naște durut.


Așa că..

Nu degeaba capul generează cucui,

Când e lovit de o realitate

Care nu e a ta, ci a altuia, oricui.


Așa că..

Așa cum somnul ne stinge din simț

Neînțelesul și înțelesul

Sunt doar niște vise într-un abis.


Căci starea de calm, de pace,

De balans într-un dans,

Este dată de înclinația către

Suspans.


by Blanco


13 octombrie 2022


PS: no comment


Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco
Post a Comment
Read more

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...
Post a Comment
Read more

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred.  Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...
Post a Comment
Read more