Skip to main content

Joaca

Tristețea din ochii acestui animal și încrederea în cea ce îl îngrijește..


Cu toate că un om i-a împușcat mama, puiul nu poartă ură pe ceilalți oameni...


Ba din contră, simțurile îl ajută să înțeleagă și să vadă bunătatea în ceilalți.


Unii ar zice că e prea mic să înțeleagă, și poate așa e, însă cei mici simt cel mai bine și cel mai profund iubirea pe care ceilalți le-o oferă.  


Adulții parcă au ajuns orbiți de gânduri sau prea chitiți pe fapte, și nu mai văd și nici nu mai oferă iubire. 


Adulții au ajuns să ofere iubire condiționată sau doar stropi de iubire, pentru că s-au retras într-o carapace răniți poate în experiențe anterioare. Dar asta e doar o scuză. Nu un motiv. 


Motivul adevărat e că adulții percep lumea ce îi înconjoară drept ceva complex și se abat de la simplitatea copilăriei. Și cum mintea ne cere să oferim și noi tot o formă complexă de iubire, cifrată, codată, (că vezi doamne suntem adulți) ajungem să oferim doar bucăți mari de iluzii și bucățele mici de iubire. Sau deloc.


Când ai îmbrățișat ultima dată un om?

Când ai intrat ultima dată în vorbă cu un necunoscut?

Când nu ți-a mai păsat de aparențe și uzanțe și ai făcut întocmai cum ai simțit?

....





Ai pierdut ce e mai frumos în viața asta atunci când ai pus într-un seif joaca și ai scos în locul ei lupa.


Dacă oferi cu lupa iubire, cu lupa vei primi iubire!!!


Joaca e o acțiune fără bariere, în care suntem în același timp atât perdanți cât și câștigători. O julitură în plus e un motiv de veselie. Joaca e un mod în care fiecare se exprimă pe deplin și fiecare învață ceva de la fiecare, devenind o plăcere și o bucurie pt suflet. O încântare.


Copii sunt veseli și zâmbesc mereu, sunt jucăuși prin fire și stare, și oferă iubire din tot sufletul lor. 


Joaca pentru ei e o alinare, nu o corvoadă. Ei nu își fac griji despre consecințe, pentru că știu că grijile sunt doar în mintea noastră și ei acționează pe baza sufletului, nu a minții.


Indiferent cât de mult vom fi răniți în lumea asta, să nu renunțăm la joacă, la iubire, ele sunt  materialul nativ din noi. Amprenta. 


Ia totul ca pe o joacă prin care mai învățăm câte ceva și nu ca pe o luptă în care ne temem să nu pierdem și prin care ajungem să creăm monștri.


by Blanco


2 noiembrie 2019

 

Comments

Popular posts from this blog

De la angajat la sef, la director, la patron

In opinia mea, un angajat pentru a fi bun trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa fie calificat pentru jobul respectiv, sau macar sa aiba calitatile sau deprinderile necesare 2. sa fie motivat de sarcinile si atributiile pe care le are 3. sa puna interesul firmei inaintea interesului personal 4. sa fie corect apreciat si remunerat de catre firma Daca prima conditie depinde foarte mult de calitatea recrutarii, cea de-a doua de calitatea sefilor sai sau conducatorul unitatii, iar cea de-a treia de caracterul sau uman, ultima conditie este mereu discutabila. Niciodata nu se poate spune ca un un angajat este corect apreciat si remunerat pentru ca firma vede lucrurile intr-un fel, iar angajatul in alt fel. Deci conditia 4 se poate reformula in: sa nu fie incorect apreciat si remunerat de catre firma. Asta insemnand ca un angajat sa nu simta ca efortul pe care el il depune zi de zi la jobul sau este in zadar. Un sistem de premiere bine definit si general valabil tuturor an...

Ea

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de este cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, ea se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Că de mă apropii, nu pot s-o prind în palmă. E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare, Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco