Skip to main content

Joaca

Tristețea din ochii acestui animal și încrederea în cea ce îl îngrijește..


Cu toate că un om i-a împușcat mama, puiul nu poartă ură pe ceilalți oameni...


Ba din contră, simțurile îl ajută să înțeleagă și să vadă bunătatea în ceilalți.


Unii ar zice că e prea mic să înțeleagă, și poate așa e, însă cei mici simt cel mai bine și cel mai profund iubirea pe care ceilalți le-o oferă.  


Adulții parcă au ajuns orbiți de gânduri sau prea chitiți pe fapte, și nu mai văd și nici nu mai oferă iubire. 


Adulții au ajuns să ofere iubire condiționată sau doar stropi de iubire, pentru că s-au retras într-o carapace răniți poate în experiențe anterioare. Dar asta e doar o scuză. Nu un motiv. 


Motivul adevărat e că adulții percep lumea ce îi înconjoară drept ceva complex și se abat de la simplitatea copilăriei. Și cum mintea ne cere să oferim și noi tot o formă complexă de iubire, cifrată, codată, (că vezi doamne suntem adulți) ajungem să oferim doar bucăți mari de iluzii și bucățele mici de iubire. Sau deloc.


Când ai îmbrățișat ultima dată un om?

Când ai intrat ultima dată în vorbă cu un necunoscut?

Când nu ți-a mai păsat de aparențe și uzanțe și ai făcut întocmai cum ai simțit?

....





Ai pierdut ce e mai frumos în viața asta atunci când ai pus într-un seif joaca și ai scos în locul ei lupa.


Dacă oferi cu lupa iubire, cu lupa vei primi iubire!!!


Joaca e o acțiune fără bariere, în care suntem în același timp atât perdanți cât și câștigători. O julitură în plus e un motiv de veselie. Joaca e un mod în care fiecare se exprimă pe deplin și fiecare învață ceva de la fiecare, devenind o plăcere și o bucurie pt suflet. O încântare.


Copii sunt veseli și zâmbesc mereu, sunt jucăuși prin fire și stare, și oferă iubire din tot sufletul lor. 


Joaca pentru ei e o alinare, nu o corvoadă. Ei nu își fac griji despre consecințe, pentru că știu că grijile sunt doar în mintea noastră și ei acționează pe baza sufletului, nu a minții.


Indiferent cât de mult vom fi răniți în lumea asta, să nu renunțăm la joacă, la iubire, ele sunt  materialul nativ din noi. Amprenta. 


Ia totul ca pe o joacă prin care mai învățăm câte ceva și nu ca pe o luptă în care ne temem să nu pierdem și prin care ajungem să creăm monștri.


by Blanco


2 noiembrie 2019

 

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco
Post a Comment
Read more

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...
Post a Comment
Read more

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred.  Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...
Post a Comment
Read more