Un dulap într-un spital

Un dulap într-un spital a văzut multe.

A ținut multe și a dus multe.

Multe ce nu pot fi povestite,

Ce cântăresc mult și greu,

Și la care se crucește și Dumnezeu.

Darmite un doctor,

Ce o fi în sufletul său?

Câte poveri au fost și sunt pe umerii săi,

Câtă prigonire, lipsă de odihnă și speranțe epuizate...

Și noi ce facem?

Ce facem noi?

Le tot turnăm plumb și aruncăm cu noroi?

Asta e "pedeapsa" că au grijă de noi????

Rușine tuturor celor ce își fac singuri rău!

Ce fumează, exagerează și se-neacă în alcool,

Rușine celor ce se înfruptă ca draci

Și bagă ca sparți să nu le cadă nădragii!

Rușine celor ce nu stau potol,

Celor ce nu ascultă strigătul de ajutor

Al unui întreg, unui întreg popor....

Rușine celor ce nu sunt umani la unison!!!

Cu pixul o foaie cândva va semna,

O foaie ce va consemna, chiar moartea ta.

Și acea foaie de voie nevoie va ajunge într-un dulap,

Pentru că nepăsarea ți-a venit de hac.

by Blanco

9 octombrie 2021

PS: dacă îngerii ar avea palme, ți-ar da peste ceafă, ție, ghiolbane!!!

Comments

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred. Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...

Made for Soul

Search This Blog