Skip to main content

Titlul poeziei e mai jos

 Când voi închide ochii pentru ultima dată

La Domnul, în casa Sa, voi poposi în șoaptă.

Iar în lumina luminată ce va fi

Pe toți cei dragi voi revedea, și regăsi.


Oo..tulburată mai este viața uneori,

Tânjind spre liniște și pace ne dă fiori,

Noi neglijăm prezentul și ne grăbim cu spor

Să ne găsească moartea pe un coridor.


Orbiți de nebunie, regrete și prostie,

Ne irosim un dar, un har, mizând totul pe zadar,

Când de fapt rostul și rolul sunt de a fi mereu uman,

De a trăi în pace și a iubi necugetat, aproapele la fel de încercat.


Ne izbește o realitate, a unei minți întunecate,

A noastre minți, înebunită tare de eșecuri, lipsuri, aure, palate,

În scorbura unui copac ne par toate afundate,

Uitând să ascultăm de graiul, viu, al unei păsări mult plimbate.


Cătarea, darea, zarea, zorii și marea

Sunt de fapt realizarea prin care Domnul

Zilnic ne arată ce frumuseți ne pot aduce

Speranța, crezul, efortul și cumpătarea.


E lecția pe care o avem de învățat și dat.

Din foi, cotor, cerneală și iubire,

Sfânta Biblie s-a creat, pentru veșnicie.

Asemenea povețe și povești avem și noi, de realizat.


E cert. Nimic din ce a fost nu va mai fi.

Dar tot ce a fost va birui, va forma și va clădi

Din material și spiritual vor apărea copii,

Continuatori-constructori toți, tot vom fi.


Copii la propriu sau la figurat,

Că suntem toți un neam și frați

Iar orice gând, ajutor și sfat,

Ne face mai buni, mai sinceri, mai curați.


În negru și în beznă, ne naștem și murim,

După care în alb și în lumină ar fi bine să trăim

Pururea să ne desăvârșim,

Și voia Domnului să o cinstim și împlinim.


by Blanco


6 noiembrie 2021


Poezia "Când voi închide ochii pentru ultima dată, o să mușc pe cineva de o bucă"


PS: :) Fiți veseli și haioși, n-are sens să devenim scorțoși

Comments

Popular posts from this blog

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred.  Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...