Skip to main content

Hala Madrid!

Dintre toate cluburile de fotbal pe care le simpatizez, abia ieri mi-am dat seama cu adevarat ca iubirea si admiratia o port doar catre unul singur: 

- cel care triumfă onest intr-o lupta corecta aparandu-si culorile

- care desi este aprig in lupta, daca pierde da mana advesarului precum un frate, fara invidie si resentimente

- este un club autentic si generos, care isi respecta veteranii si incepatorii

- este un club plin de nerv si emotie

- este un club in care cei mai buni sportivi vin sa isi desavarseasca cariera si sa lupte nobil precum cavalerii

- purtand mereu curat, steagul alb.



Mă dezic de apucăturile actualei conduceri si de fanatismul suporterilor, mergand catre originea sa, asa cum a fost gandit si cladit in timp, si asa cum, si in prezent, in anumite segmente din club si jucatori din lot se pastreaza aceste trasaturi.


Avem multe de invatat si de la adversari si mai ales din pasiunea cu care fanii altor cluburi isi poarta echipa spre victorie si o sustin la esecuri. Avem multe de invatat despre ce inseamna sportivitatea intr-o lume a comertului si afacerilor, a regulilor si a pretentiilor.


Insa usor usor vom remedia aceste scapari de la calea justa si vom atinge gloria meritorie, cea mai plina de satisfactii si cea care ramane cu adevarat in inima celor care iubesc acest club.


Nu degeaba jucam in alb. Nu degeaba avem amprenta regala. Nu degeaba am fost si vom fi pionieri in acest sport. 


Pe langa laurii stransi de-a lungul timpului, spiritul e cel care dainuie si va tainui mereu. Un spirit ce se manifesta prin ambitie, loialitate, curaj, indarjire fizica si echilibru mental, apreciere si recunoastere, implicare si progres, daruire si unitate, un spirit ce il intregeste pe fotbalist si il responsabilizeaza pe suporter.


Si nu invers, cum multi ar putea crede. Pentru ca pana la urma fotbalistii nostri sunt cei mai vrednici si patimasi suporteri. A se vedea reinoirile recente de contracte. Jucatori care iubesc si cladesc acest club din pasiune pt joc, pt echipa si pt familiile lor. Familia madridista.


HALA MADRID! ⚪🟣


by Blanco


1 august 2021

Comments

Popular posts from this blog

Albina

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de e cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Nici să mă apropii, ca s-o prind în palmă, E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare,  Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco 4 iunie 2019

Prins

De dincolo de nori Retrăiesc gând cu gând, în gând. Amintirile-mi se plimbă, purtate ușor de un vânt Mai subțire decât primul și ultim cuvânt. Mă apropii de soarele, ce îmi zâmbește agale, Incălzindu-mi tot corpul, prinde conturu-mi în zare. Șuvoiul de lacrimi, ce îl port cu mine, Îl las să coboare, mângâind aprig pe obrăjioare. E un contrast și totu-i schimbare, E un proces ce nu are, nicicum, alinare. Oricât aș vrea, firescul e împotriva mea. Oricât nu aș vrea, eternitatea conține și clipa cea grea. Da. Voința-mi a fost lege într-utotul cândva.  Acuma precum raza, urmez împăcat direcția. Oricine, oricând, va simți copleșirea ce-o simt acum, Când mă desprind, și în lumină mă avânt pe deplin. Tot ce contează, în iubire e prins, Tot ceea ce sunt, am fost și voi fi. by Blanco 1 aprilie 2020

Titlul poeziei e mai jos

 Când voi închide ochii pentru ultima dată La Domnul, în casa Sa, voi poposi în șoaptă. Iar în lumina luminată ce va fi Pe toți cei dragi voi revedea, și regăsi. Oo..tulburată mai este viața uneori, Tânjind spre liniște și pace ne dă fiori, Noi neglijăm prezentul și ne grăbim cu spor Să ne găsească moartea pe un coridor. Orbiți de nebunie, regrete și prostie, Ne irosim un dar, un har, mizând totul pe zadar, Când de fapt rostul și rolul sunt de a fi mereu uman, De a trăi în pace și a iubi necugetat, aproapele la fel de încercat. Ne izbește o realitate, a unei minți întunecate, A noastre minți, înebunită tare de eșecuri, lipsuri, aure, palate, În scorbura unui copac ne par toate afundate, Uitând să ascultăm de graiul, viu, al unei păsări mult plimbate. Cătarea, darea, zarea, zorii și marea Sunt de fapt realizarea prin care Domnul Zilnic ne arată ce frumuseți ne pot aduce Speranța, crezul, efortul și cumpătarea. E lecția pe care o avem de învățat și dat. Din foi, cotor, cerneală și iubire