Skip to main content

Hala Madrid!

Dintre toate cluburile de fotbal pe care le simpatizez, abia ieri mi-am dat seama cu adevarat ca iubirea si admiratia o port doar catre unul singur: 

- cel care triumfă onest intr-o lupta corecta aparandu-si culorile

- care desi este aprig in lupta, daca pierde da mana advesarului precum un frate, fara invidie si resentimente

- este un club autentic si generos, care isi respecta veteranii si incepatorii

- este un club plin de nerv si emotie

- este un club in care cei mai buni sportivi vin sa isi desavarseasca cariera si sa lupte nobil precum cavalerii

- purtand mereu curat, steagul alb.



Mă dezic de apucăturile actualei conduceri si de fanatismul suporterilor, mergand catre originea sa, asa cum a fost gandit si cladit in timp, si asa cum, si in prezent, in anumite segmente din club si jucatori din lot se pastreaza aceste trasaturi.


Avem multe de invatat si de la adversari si mai ales din pasiunea cu care fanii altor cluburi isi poarta echipa spre victorie si o sustin la esecuri. Avem multe de invatat despre ce inseamna sportivitatea intr-o lume a comertului si afacerilor, a regulilor si a pretentiilor.


Insa usor usor vom remedia aceste scapari de la calea justa si vom atinge gloria meritorie, cea mai plina de satisfactii si cea care ramane cu adevarat in inima celor care iubesc acest club.


Nu degeaba jucam in alb. Nu degeaba avem amprenta regala. Nu degeaba am fost si vom fi pionieri in acest sport. 


Pe langa laurii stransi de-a lungul timpului, spiritul e cel care dainuie si va tainui mereu. Un spirit ce se manifesta prin ambitie, loialitate, curaj, indarjire fizica si echilibru mental, apreciere si recunoastere, implicare si progres, daruire si unitate, un spirit ce il intregeste pe fotbalist si il responsabilizeaza pe suporter.


Si nu invers, cum multi ar putea crede. Pentru ca pana la urma fotbalistii nostri sunt cei mai vrednici si patimasi suporteri. A se vedea reinoirile recente de contracte. Jucatori care iubesc si cladesc acest club din pasiune pt joc, pt echipa si pt familiile lor. Familia madridista.


HALA MADRID! ⚪🟣


by Blanco


1 august 2021

Comments

Popular posts from this blog

De la angajat la sef, la director, la patron

In opinia mea, un angajat pentru a fi bun trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa fie calificat pentru jobul respectiv, sau macar sa aiba calitatile sau deprinderile necesare 2. sa fie motivat de sarcinile si atributiile pe care le are 3. sa puna interesul firmei inaintea interesului personal 4. sa fie corect apreciat si remunerat de catre firma Daca prima conditie depinde foarte mult de calitatea recrutarii, cea de-a doua de calitatea sefilor sai sau conducatorul unitatii, iar cea de-a treia de caracterul sau uman, ultima conditie este mereu discutabila. Niciodata nu se poate spune ca un un angajat este corect apreciat si remunerat pentru ca firma vede lucrurile intr-un fel, iar angajatul in alt fel. Deci conditia 4 se poate reformula in: sa nu fie incorect apreciat si remunerat de catre firma. Asta insemnand ca un angajat sa nu simta ca efortul pe care el il depune zi de zi la jobul sau este in zadar. Un sistem de premiere bine definit si general valabil tuturor an

Ea

Când norii se deschid și plâng, Șuvoaie curg, șuvoaie curg. Când noaptea se așterne înfrigurând, Cu toții fug, cu toții fug. Doar ea, surprinsă în dărăt, se zbate să reziste încă un zor, Și chiar de este cuprinsă de un dor, ea stă în continuare în zbor. Firavă, harnică și obosită, ea se adăpostește într-un loc retras, Lumina ei, o umbră într-o sticlă, pe marginea unui pervaz. Și plouă, plouă, toarnă cu găleata, Și suflă un vânt puternic ce te-ngheață, Cu toate că este prea târziu în noapte, Ea se gândește neîncetat la dimineață. Eu o privesc, nu am cu ce să o ajut, Că de mă apropii, nu pot s-o prind în palmă. E prea micuță și foarte speriată, Iar acul ei în zbor tot mi-l arată. O las, în firea vieții și naturii, Să creadă, să lupte, să răzbească, Și să ne învețe pe orișicare, Că încercarea e doar un drum din floare în floare. by Blanco

Un zambet

Iker Casillas, un adevarat luptator impotriva saraciei si pentru o societate mai buna, a avut ocazia sa viziteze an de an, mai multe tari din Africa. A fost in inima desertului, a stat alaturi de oameni amarati, a mancat alaturi de ei, a discutat cu ei.. si cel mai important, le-a adus un zambet pe buze. Multi in locul lui nu ar face asta, multi ar face-o pentru imagine sau multi ar fi indiferenti orice s-ar intampla. Ei bine, el nu este niciunul dintre cei de mai sus. El este un tanar care a inteles ce inseamna viatza, cat de fragila si cruda poate fi.. cat de importanta este fiecare clipa si mai ales cat de importanta este prietenia adevarata, respectul si ajutorul reciproc. Si a inteles ca oricare dintre noi, cumva, ii poate ajuta pe cei in nevoie. Referitor la valorile din lumea actuala, Casillas ne povesteste ca a intalnit multi copii africani saraci, subnutriti si care duceau o viata grea, dar pe care niciodata nu i-a vazut plangand sau vaitandu-se, in timp ce verisorul sau plang