De adus înapoi nu știu să aduc pe nimeni din cei dragi pe care i-am pierdut.
Indiferent ce și cât am încercat, nu am reușit.
Ce știu însă, este să merg înainte
Pentru că așa și-ar fi dorit și ei.
Înainte. Chiar dacă merg și fără busola și reperele mele,
Mersul înainte e calea prin care pot îndeplini și visul lor și visele mele.
Chit că noaptea e întunecată și drumul anevoios,
Chit că ziua e plină și timpul e scurt,
Forța lor mă îndrumă și mă ajută.
O simt mai mult ca oricând atunci când întreprind ceva,
Când plâng, când rătăcesc pe acest pământ.
Precum lumânarea ce oferă caldură și lumină,
Liniște și speranță, tot așa ei trăiesc prin mine și eu rezist prin ei.
Durerea mereu va fi, și cu timpul vor fi văi și mai adânci în sufletul nostru,
Însă tocmai ele definesc profunzimea iubirii și ne aproprie de miezul ființei noastre.
Trăim în și cu conștiință, și cu știința că asta e ordinea firii. Nu alta.
Asta e. Și cu cât ne împotrivim mai mult cu atât ne pierdem din înțelepciunea umană.
Omul își acceptă mai devreme sau mai târziu vremelnicia, cu sau fără voia sa,
Și cu cât și-o acceptă mai devreme cu atât își poate dedica o parte bună din viață binelui.
Făcutul de bine e facerea noastră. E misiunea noastră.
Binele sub formă de iubire, îngrijire, inspirare și înfrumusețare a tot ce ne înconjoară.
Amprenta noastră e fapta noastră, e vorba noastră. E continuitatea.
A fi. A fi și a fi mereu în mișcare.
Activ și înaintând precum o torță prin întuneric,
Ducem cu noi speranța altora și izbăvirea noastră.
by Blanco
24 martie 2021
PS: Înainte e un cuvânt cu două sensuri.
A se lua sensul practic, nu melancolic.
Comments