Skip to main content

Înainte

De adus înapoi nu știu să aduc pe nimeni din cei dragi pe care i-am pierdut.

Indiferent ce și cât am încercat, nu am reușit.


Ce știu însă, este să merg înainte

Pentru că așa și-ar fi dorit și ei. 


Înainte. Chiar dacă merg și fără busola și reperele mele,

Mersul înainte e calea prin care pot îndeplini și visul lor și visele mele.


Chit că noaptea e întunecată și drumul anevoios,

Chit că ziua e plină și timpul e scurt,

Forța lor mă îndrumă și mă ajută.


O simt mai mult ca oricând atunci când întreprind ceva,

Când plâng, când rătăcesc pe acest pământ.


Precum lumânarea ce oferă caldură și lumină,

Liniște și speranță, tot așa ei trăiesc prin mine și eu rezist prin ei.


Durerea mereu va fi, și cu timpul vor fi văi și mai adânci în sufletul nostru,

Însă tocmai ele definesc profunzimea iubirii și ne aproprie de miezul ființei noastre.


Trăim în și cu conștiință, și cu știința că asta e ordinea firii. Nu alta.

Asta e. Și cu cât ne împotrivim mai mult cu atât ne pierdem din înțelepciunea umană.


Omul își acceptă mai devreme sau mai târziu vremelnicia, cu sau fără voia sa,

Și cu cât și-o acceptă mai devreme cu atât își poate dedica o parte bună din viață binelui.


Făcutul de bine e facerea noastră. E misiunea noastră.

Binele sub formă de iubire, îngrijire, inspirare și înfrumusețare a tot ce ne înconjoară.


Amprenta noastră e fapta noastră, e vorba noastră. E continuitatea. 

A fi. A fi și a fi mereu în mișcare. 


Activ și înaintând precum o torță prin întuneric,

Ducem cu noi speranța altora și izbăvirea noastră.


by Blanco


24 martie 2021


PS: Înainte e un cuvânt cu două sensuri.

A se lua sensul practic, nu melancolic.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

În căutarea unei îmbrățișări

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco
Post a Comment
Read more

Ghidul

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des...
Post a Comment
Read more

O zi speciala

Ma simt fenomenal. Astazi in metrou, toata lumea imi era draga. Ma uitam in jur, si imi placea de toata lumea, inclusiv de tataitza, de doua babutze ce analizau pe cei din jur, de fetele iesite la shopping sau la treaba lor, de tinerii veniti de la scoala sau pe drum catre universitate, de toata lumea. Ma uitam si nu imi venea sa cred cat de bine se potriveau toti. Mi-au dat o stare de spirit incredibila, simteam cum iau aripi. Ce chestie. Au fost niste clipe de nedescris. E adevarat ca erau si niste fete pe inimioara mea si ca ascultam muzica la casti, dar asta era doar background-ul, pentru ca tot ce vedeam, tot, tot, tot imi placea. Nu-mi venea sa cred.  Si ce tristete m-a cuprins cand s-a oprit trenul in statie, s-au deschis usile si au plecat. Aproape toti! Am ramas doar eu si cu cativa, dar si cei care au intrat mi-au placut. Era o fata cu o gecutza alba scurta, cu parul scurt, in blugi si cu castile pe urechi, destul de finutza si cu un zambet dragutz. Ce sa mai spun de zambet, ...
Post a Comment
Read more