Made for Soul

Un cerb ce cu ale sale coarne, Păzea pădurea cea de lemn, Și șlefuind prindea culoare, Precum tâmplarul, era EL. Trecut-au anii în vrednicie, Crescut-au ai săi pui urmași, Și prin a sa postură dreaptă, EL ne-a ghidat ca-ntaintaș. Cu vorba sa, privirea sa, Totul prindea un sens, un loc, Și prin ambiție clădea.. Nu exista nu vreau, ci pot. Bunicul meu, ce drag mi-ai fost, Și cât de mult ne-ai ajutat, Eu sper să fiu și eu cândva, La fel de vrednic și vânjos. by Blanco În memoria bunicului meu, Dumitru V. Ion 10.02.1925 - 05.10.2015

În pragul serii, vine noaptea, Cu ea, un con de liniște ajunge. Surprinși ne-mpleticim privirile, De frig, ne ascuțim simțirile. E cald în casă, la fereastră, Și vuiet mult pe stradă, Mașinile nu au tihnă, nu eu, Și le privesc în treacăt. E clar ce vreau, ca să găsesc, O oază despre mine.. Eu calm încep să deslușesc, Descoperindu-mă în tine. Tu Doamne, ai fost, ești și vei fi, Un gând ce-l port, și mă frământ, În suflet e un legământ, Legat mă simt de acest pământ. Sunt miez de nucă, copt o vară, Ce a împărțit și nopți și zile, Precum iubirea într-o iarnă, Ai licărit o veșnicie. Când dorm, tu nu te odihnești, La mine simt cum tot veghezi, Ce am mai bun tu protejezi, Ca să renasc, când ai să crezi. Un ochi de-aveam, eu te vedeam, Cu doi, în schimb, ne îndoim, Tu în balanță ne-ai clădit, Și-n trei mereu te regăsim. by Blanco Poezia fără nume Așa cum El nu are chip și nici formă Așa cum noi avem un suflet fără margini Așa cum coaja îngrijește nuca,

Viața mea, un drum ce-a scurs, Nopți și zile, șir în șir, Pregătind fără cusur Un moment deplin pustiu. Nu sunt ochi și nu e timp, Petrecând, încet mă sting, Tremurând lumina simt, Și țintesc la infinit. Clipe multe am adunat, Am crescut și m-am jucat, Când de toți m-am îngrijit, Sentimente am împărțit. Tot ce-i bun, l-am căutat, Răzvrătit și pasionat, Pas cu pas, înfometat, Și din rău eu am gustat. În uimirea ce va fi... Se vor trezii poezii, Pentru cei ce au rămas, Șlefuind durerea-n glas. Merg, nu stau, eu mă cobor, Ridicându-mă ușor, Admirând ce frumusețe Ne-a privit mereu din nor. Patru ori șase, două și patru. by Blanco Ps: poezia se numeste Cifru Timpul Simțurile Conținutul Descoperă Croind Viitorul 14.12.2016

Masa celor care nu au mai venit Masa celor care nu au mai venit, E cea mai pregatită masă. E masa cea făgăduit mult efort, cât și timp, Ținând gazda într-un labirint. E impecabil de frumoasă, Și poartă bunătățuri fin alese, Însă e masa pe care pâinea caldă se răcește Și vinul rece se încălzește. E trist de privit, dar uşor de pictat, E sufletul frânt, de un roșu colorat. E ruptura dintre un vis frumos devenit coșmar, E crudul prezent, la o margine de hotar. Privesc și îmi ascut speranța, că poate vor veni, Că cei dragi mie, alăturea vor poposi. Însă ușor ușor s-a tocat și ultimul gând, Ajungând să irite și cel mai suflet blând. by Blanco Ps: sunt patru strofe, cinci paragrafe și un o la sfârșit 08.10.2019

Poezia Și Și trestia de zahăr, ce unge a mea tristețe, Transmite o aromă, cu iz de tinerețe. Și norii ce-nconjoară, o lună plină, afară, Trăiesc prin neputiința, orbirii de o seară. Și în al serii frig, ce se întinde-n casă, Nu ne-a ajuns căldura, ce șade într-o ceașcă. Și în a nopții miez, de zile, noi adormim o leacă, Cu gândurile poposim, în negura, ce-așteaptă. Și multe altele vor fi, dar nu la fel...ca asta. În roua dimineții vă răsări, măiastră, alta. Și și-ul le unește, în sens și alternanță, Opusul le atrage, în crez și în uzanță. Și astfel definit, întregul mult râvnit, Se va așterne veșnic, ca timpul peste timp. by Blanco Ps: Poezie scrisă bând o cafea, sub o lună plină, într-o noapte friguroasă de vară, pregătindu-mă de un somn diferit de cel de ieri și de cel de mâine, căci azi e chiar o noapte deosebită. Și așa va rămâne, laolaltă cu poezia, cu trăirea, cu gândurile. Și. 19.06.2019

O barcă purtată în derivă, în marea învolburată Un of mut plin de dor și de regrete Un țipăt, urlet, în interiorul meu O durere fără pereche. Lipsit de echilibru, înjunghiat pe la spate de credință, Pedepsit de soartă și de clipa fatidică, Plin de amărăciune în glas și de lacrimi în ochi, Rănit în sufletul meu. Indignat pe timp și pe trecerea lui rapidă, Mâhnit pe faptele și vorbele mele, făcute sau nefăcute, zise sau nezise, Iritat și aprig în reacție, Căzut pradă exceselor ca mijloc de scăpare de învolburarea din mine. by Blanco 22.12.2019

S-a consumat iubirea noastră, dragă, Când ochii îmi vedeau că ești, epavă. S-a consumat iubirea în lungul infinit, Când timpul doar la noi nu s-a gândit. S-a consumat și visul ce inima ni-l poartă, Când glasul tău nu a mai fost doar o vorbă, în șoaptă. S-a .. și s-a.. tot și mai mult, Până-n momentul, când, niciunu nu a mai putut. PS: Lipind de clipă sentimentul, unind trăirea cu momentul, Și corpul cu gândul, și vorba cu sufletul, Prezentul trecut-a devenitul un dus, Răsăritul pierdut într-un veșnic apus. by Blanco Ps-ul e scris după experiența de după. Poezia continuă, chiar dacă nimicul ajunge sub lupă. Căci firul apei curge, indiferent dacă izvorul din care pornit-a cândva, ajunge a cunoaște într-o zi, seceta. Ps2: scrisă după o lungă suferință inconștientă ce precede o altă suferință conștientă, fără de care bucuriile nu ar mai fi bucurii, fără de care omul vremelnic nu ar mai fi om. Caldul e rece și recele cald, depinde de vrutul comandantului general, ce

Cândva am fost, pe pământ, și eu, Precum un fulg, am coborât din cer, Cândva, când frigul mă-ncălzea, Cândva, din stropi, omătul fin se așternea. Și pur, ca albul, eu speram să fiu, Când mă plimbam în miez de noapte, Să luminez pe chipul meu, Pe luna ce-mi veghea în șoaptă. În juru-mi simt o bucurie, Și văd copii, cum mă privesc, Pe obrăjioare.. cu drag le poposesc, Un mic pupic, cadou, le dăruiesc. by Blanco Poezia "Un fulg" Parte din tabloul intitulat "Primii fulgi" Fundal asigurat de melodia "Fioruri simt în curte" Acompaniată de ansamblul "Glasul nopții la câmpie"

Cândva Cândva pe chipul meu erau, culori de bucurie, Cu toții noi sărbătoream, o zi de fericire. Azi numai gândul îl mai am, lipsit de glas și de mișcare, Cu el încerc și tot încerc, să te zăresc din nou în zare. În firea mea te regăsesc, pornesc și repornesc, Necontenit mă ambiționez, să fiu un cerb, precum matale. Oricât de greu ne poate fi, tot prin credință vom răzbi, Oricât de mulți noi vom pieri, în nemurire vom trăi. Cândva by Blanco

Se mai întâmplă Privind în sus, atent la tot, Purtat de gând, presat de timp, Efortul şi dorința, plutesc şi se desprind. E cel puțin firesc, şi cel mult uman Din marea de creație, din valul de ambiție, Să pierdem un vers, sau chiar şi un roman. Adesea ce gândim, putem să şi transpunem, Ce şi-a imaginat artistul, cu opera apune, Orice ar fi fost peste, se pierde fără nume. Se mai întâmplă astfel, Să mai scăpăm un sens, Precum o rază simplă, în plinul univers. Necontenit respectul, predomină frumos, Deplina omenie e tot ceea ce contează, Perfectul nu există, artistul doar mimează. by Blanco PS: o tristețe, sub formă de dezamăgire, învăluită în mister, despre durerea tăcută a unui artist a cărui operă poate nu ajunge să fie înțeleasă în deplinătatea gândului artistic

Din dragoste de artă, el caută să ofere, la cei ce îl privesc, suite de plăcere. Precis și calculat, pătruns și implicat, el caută la sine, să scoată ce-i mai bine. E diferență mare, iubite spectator, între trăirea ta, și a mea în interior. Eu nu știu ce aștepți, și nici nu mă gândesc, eu mă dedic ca opera, mereu s-o înnobilez. Căci ochii care ascultă și urechile ce văd, mereu sunt diferite, între un om și alt om. Am fost și sunt format, să fac ce știu să fac, urmând ca efectul, poate, să îl simt treptat. E o altă conduită, un alt fel de reper, eu știu ce e în esență, tu vezi doar miezul tău. Mirajul comunicării, limbajul nevorbit, fac legătura noastră, un drum spre infinit. Eu plec cu satisfacția, că port pe umeri arta, tu pleci cu sentimentul, ce parfumată e viața.. by Blanco

Un cer înseninat, Un suflet încântat Toți primim cu bucurie O minune ce-a să vie. Suflet blând, suflet curat, Domnul Iisus ne-a fost dat, În El să ne oglindim Lumina să o primim. Din belşug noi dăruim, Pururea ca El să fim, Din iubire împărtăşim Lângă brad întinerim. Simți căldura în privire, Simți un foşnet de uimire, Simți miros de cozonac Simți îmbrățişând ce-i drag. Ori şi câte am simți, An de an ne reunim, Şi ca o înviorare, Noi tradiția o împlinim. La mulți ani! by Blanco

Ai dormit vreodata pe marginea patului? Ai vazut cat de incomod e? Ai dormit vreodata pe jos, in casa, pe podea, pe parchet? Ai vazut ce chin fizic e? Cati poti rezista odihnindu-te asa? Cat poti suporta???? La cateva strazi de locuinta ta calduroasa si comoda e cineva care doarme pe jos, pe ciment, ghemuit de frig. Este adevarat ca pentru a combate frigul si mai ales pentru a suporta acest chin fizic, acel cineva alege sa se incalzeasca cu ceva alcool, insa acel cineva zi de zi face o alegere care este fascinanta si care arata cu adevarat umanitatea unui om. Acel cineva in pofida greutatilor, frig, dureri, foame, lipsa odihnii, lipsa cuiva aproape, etc… acel cineva chiar si sub influenta alcoolul si cu mintile pierdute alege sa fie om. Alege sa nu faca rau cuiva. I-ar fi foarte usor sa faca rau cuiva, si sa ajunga la puscarie unde e mai cald, poate avea un culcus mai bun si o hrana cat de cat mai buna decat nimic sau decat resturi… insa alege sa nu faca acel rau

Trecut-au anii ca-ntr-un film, Tradus pe jumatate. In care doua lumi se impletesc, Dar sunt.. tot separate. O bucurie rareori, un ras, o intalnire, Si oare cate mici clipite, de toti impartasite? Au fost doar luminite scurte, ce au ghidat spontan, Pe drumul vietii tale, trecut-au an de an. Distanta chiar conteaza, caci dorul nu vibreaza, Si tot ce se cladeste, usor usor cedeaza. O voce fara glas ce suna de departe, E mai usor citita si mai deloc simtita. Cand n-ai nici amintiri, nu poti avea trairi, Oricat de teoretica iubirea poate fi. Si oricat de similar al nostru sange este, Conexiunea lipsa nici-unui nu-i prieshte. Religii diferite, si crezuri n si n, O lume in oglinda e tot ceea ce vedem. Si asa v-a sa ramana, ca fix asa si e, Caci toti tanjesc pe langa, si rareori la fel. Un set de preferinte, un set de mini lumi, Ce strang laolalta ce-i rau, dar si ce-i bun. Mirare mare iara pe totii ne cuprinde Cand regasim trecutul lipit de niste umbre. by Bl

Omul cu el insusi - o calatorie mistica Inainte de a spune ceva, tac. In toata aglomeratia cotidiana sunt coplesit de suvoiul de ganduri care necontenit se manifesta in mintea mea. Acum, brusc, ramanand singur cu propria persoana, gandurile parca iau o pauza. Se opresc, se linistesc, fiecare ocupand un loc mai retras. De parca singure se aseaza intr-o ordine deplina. Acesta este momentul, scurt, in care stresul se odihneste. Este o clipa de tacere launtrica totala, un moment de ascutire a tuturor simturilor. Incepe sa-mi placa sa simt tot ce ma inconjoara si fiecare lucru prinde si forma si continut in acelasi timp. Incep sa admir peisajul ce imi apare la fereastra. Incep sa simt caldura, mirosul de vechi, lipsa de aer din care ma aflu. Deschid larg fereastra. Ma copleseste un aer rece, dar curat. Frigul imi da tarcoale. Trag aer din plin in piept, de cateva ori, si apoi revin la locul meu, inchizand fereastra. Stau pe un scaun dur, cu toate ca e imbracat in burete si texti

Din omul blând, dispus mereu să ajute, Te izolezi de lume, tăcerea te ascute. Oglinda ta frumoasă, ce sufletul arată, Se face cioburi toată, tăioasă laolaltă. Pierdut-ai un moment, și firul tot se rupe, Din dulcele tău zilnic, amarul te supune. Schimbarea necugetată, ce soțul tău făcea, Neacceptată fiind, în tine măcina. Devii închisă în tine, o bombă fără ceas, Ce ticăie constant și agasant de grav. Un cumul de durere, de gânduri te-nconjoară, E greu cu acceptarea că nu-i ca odinioară. Întreaga lume toată, te judecă constant, Tu singură, femeie, te judeci pas cu pas. E mult prea multă ură și rău ce tu ți-l faci, Crezând cumva că astfel, îi protejezi pe cei dragi. Obscură și cumplit de tristă, e noua ta cărare Pe care tu te-ndrepți, încercând să dai uitare. Ca omul fără vină, ce suferă greșit, Tu ești prea milostivă și accepți să pui un zid. Și toată iubirea, închizi într-o-ncăpere, Echivalezi durerea cu o mare de tăcere. Nevinovată fiind, extrem de

Când strig fără glas, și nu am răgaz Când lacrimile curg, până apun Cât îmi lipsești, de atunci până acum Ce este în suflet, nu am cum să-ți spun. Până când e dat, să simț suferința Până unde ajungem, ghidați de credință Cum toate se întâmplă, greu de înțeles Unde e răspunsul, nu e nici un sens. Ce simțim cu toții, trebuie acceptat Cât de mult ne doare, nu-i de explicat Oare o întrebare, este o alinare Oare fericirea, este o întrebare. by Blanco PS in 3 acte: 1. versurile pot fi si citite si in diagonala (inainte si dupa virgula) 2. cu toate ca titlul este semne de intrebare, poezia scoate in evidenta absenta semnelor de intrebare, deoarece este vorba de framantari si framantarile pot fi si fara semne de intrebare 3. trairile interioare niciodata nu pot gasi raspuns, asa ca ce rost au intrebarile

Am fost purtați cu o tămăduitoare sete Să ne găsim conștiința sub forma unei pietre. Am renunțat la dependența cumulată, Aflată pe tărâmul vieții, ce zilnic ne înhață, Și ajutați de clipa și trăirea acordată, Descoperim un sens și o nouă substanță. Firav, timid, cu pași de începător, Ne-am cunoscut treptat portretul interior. Și din mișcarea repetată în jurul unui pendul Am regăsit ghidajul ce ne dă contur, mai bun. În liniștea supremă ființei noastre Ne săvârșim sub simțuri, toți, lucrarea, Și ca un stimul ce coboară de la astre Ne luminăm la unison cărarea. Așa cum un copil se definește, Când timpul și încercarea, îl îmbrățisează, La fel și spiritul se înnobilează, Când armonia în jurul nostru, crește. by Blanco

Egoul este inamicul Spiritului Egoul este boala Spiritului Atunci cand Ego-ul actioneaza si isi extinde influenta, Spiritul sufera, se contracta, se inmoaie, se pierde.. Egoul este un cerc vicios, el aduce suferinta si intretine suferinta Atunci cand iei o decizie si nu esti multumit de rezultatul ei, in interiorul tau esti macinat de gandul ca acea decizie a fost luata chiar de tine, si Ego-ul tau nu accepta sau accepta foarte greu ca a putut gresii Egoul aduce nelinistea Si atunci cand Ego-ul te face sa iei o decizie buna, si inca o alta decizie buna, Ego-ul sporeste increderea in Ego. Ego-ul crede ca e incredibil de performant si nu esueaza si se aventureaza in ritm rapid la noi decizii. Volumul crescand, inunda linistea sufleteasca, oboseste si corpul si mintea. Macina si distruge echilibrul. Egoul nu inalta Lumea crede si lupta sa fie mai buna decat ceilalti, Prin comparatie Ego-ul se misca precum pestele in apa si face aceasta comparatie continua cu "capra ve

Îţi mulţumesc dragul meu bunic Că ai avut grijă de când eram eu mic, Cu bunătate şi răbdare m-ai crescut, Om statornic tu m-ai făcut. Model tu zi de zi ne eşti, Prin tot ce faci şi ce grăieşti. Tu ne ghidezi şi ne formezi, Să fim în viaţă dârji şi breji. Cu vitejie noi luptăm Cât mai mult să-ţi semănăm, Şi orice hop ar fi în viaţă, Cu demnitate să-i facem faţă. De când ne ştim ne-ai învăţat, Şi noi pe tine te-am urmat, Cu cinste şi onoare să muncim, Respect şi admiraţie să clădim. În noi tu pasiune ai transmis, Să ne urmăm visele ai permis, Cu vorba fină ne-ai şlefuit, În poezie noi ne-am regăsit. Profit de acest prilej minunat Să îţi mulţumesc cu adevărat! Prin versuri bucurie tu ne-ai dat Şi sufletul l-ai mângăiat. by Blanco aprilie 2016

Ca vrem, ca nu vrem, cei din jurul nostru ne influenteaza modul in care ne desavarsim caracterul, De bine, de rau, pot spune ca am fost un norocos in aceasta privinta, si continui sa fiu. Asa cum o vorba, un sfat, un gand, o atingere sau o situatie ne shlefuieshte firea Tot asa si firea noastra are optiunea sau sansa sa shlefuiasca pe cei din jurul nostru. Alege sa fi un ghid, un pilon, o raza de lumina pentru cei cu care intri in contact. Alege sa iti modelezi propriul caracter si indirect ii vei modela si pe ceilalti. De cand ma stiu, de cand simt si gandesc, am ales sa fiu in preajma si sa ajut cum pot mai bine pe cel de langa mine. Am impartit aceeasi masa, aceleasi carti, aceleasi experiente.. si am incercat sa transmit o oarecare protectie celor in nevoie. Am trasat linii acolo unde se impunea, am echilibrat linii unde erau excese, am motivat pe cei care nu stiau cat de puternici pot fi. Am intrecut propria masura cand a fost cazul, m-am inmuiat cand m-am simtit des

Data şi locul naşterii: 31 august 1956, Călăraşi Data şi locul decesului: 22 decembrie 2012, Craiova Studii: 1976 - 1980: Facultatea de Studii Economice  Craiova  - secţia Economia Industriei, Transporturilor, Construcţiilor şi Comerţului   Activitate sportiva 1970 - 1975 - legitimat CSS Călăraşi - juniori 1975 - 1995 - legitimat CS Universitatea Craiova - seniori                    - căpitan   Rezultate sportive 1970 - 1975 - selecţionat lot naţional de juniori şi tineret                    - participare cu echipa naţională a României la Campionatul Balcanic, Cupa Prietenia etc. 1975 - 1995 - două titluri de campion naţional cu Universitatea Craiova - seniori                   - câştigător al Cupei României  cu Universitatea Craiova  - o dată                   - două locuri 3 în Campionatul Naţional  cu Universitatea Craiova 1977  - loc 7 la Campionatul Mondial de Handbal - tineret - din Suedia 1978   - loc I - Cupa Ţărilor Latine 1979  - selecţionat în echipa naţion

Douăşopt şi tot necopt.. Ce îmi doresc de fapt? 1. Să vad şi partea plina a paharului. 2. Să visez mai puţin, dar mai bine. 3. Să ascult, mai mult decât vorbesc. 4. Să transpir şi să slăbesc. 5. Să am grijă ce poftesc. 6. Să-i respect şi pe cei pe care nu-i înteleg sau nu-i accept. 7. Să lupt neîncetat pentru ce îmi doresc. 8. Să învăţ să risc şi să risc. 9. Să-i fac pe cei de lângă mine să zâmbească mai des. 10. Să nu mai mint în joacă. Din cele enumerate vreau să pun în practică cel puţin şapte. by Blanco

Yo quiero ser tu vitamina, Yo quiero estar alrededor. Yo quiero ser un mago fino, Pa' sonreir con mi amor. Yo quiero allas pa' volar Sentirte cerca y guardar. Enamorarse es tan divino, No puedo hablar, ni respirar. Me da igual que hace frio Tu corazón calor me da. Me da igual sí hace noche, Sentir tu abrazo es bailar. Se puede vivir muy a gusto, Saber que ya yo encontré A una chica tan bonita, Con elegancia y mucha fé. Nuestro amor es sintonia rara, En cual los dos, sin planear, Suenamos letras tan iguales, De alegria.. y de felicidad. de Blanco PS: Te agradezco mucho, mi amor, por el cariño aparte y tu honesta amistad.

Introducere Incerc sa prevad cum va fi in viitor. Incerc sa vad cum va fi peste 25 de ani. Incerc sa imi imaginez cum va fi lumea in 2035. Si incercarile astea ma nelinistesc. Fiecare gand spre viitor este un purtator de teama. Daca viitorul este in general incert, pe zi ce trece el devine si mai incert. Mai nesigur.. mai bine spus. Lumea evolueaza zi de zi. Dar este greu de simtit de fiecare dintre noi, fiindca suntem parte dintr-o lume imensa. Ce putem face? Daca ne intereseaza, singura varianta este doar sa ne uitam in urma si sa ne raportam la trecut. Asa intelegem cum datorita inventiei Internetului lumea de azi este mai usoara fiindca informatia circula mai usor, distantele fizice nu cunosc limite in lumea virtuala, putem trimite si primii impresii, poze si inregistrari video si audio de oriunde oricand, atata timp cat avem conexiune la Internet. Inainte de Internet au fost satelitzii. Asa zisa cucerire a spatiului. A suprematiei inteligentei umane. Inainte de sateliti a fost avi

A fost odata…un ou de vultur. Un om l-a gasit si l-a pus in cuibarul unei gaini de curte. Puiul de vultur a iesit din ou o data cu puii de gaina si a crescut impreuna cu ei. Toata viata lui,vulturul a facut ceea ce au facut si puii de curte, crezand ca este pui de curte. A scurmat pamantul dupa viermi si insecte. A cloncanit si a cotcodacit. Dadea din aripi si zbura un pic in aer. Anii au trecut si vulturul a imbatranit foarte tare. Intr-o zi el vazu o pasare splendida deasupra lui, pe cerul fara nori. Aceasta plana intr-o gratioasa maretie, printre curentii puternici, abia batand din aripile sale viguroase, aurii. Batranul vultur privi in sus cu veneratie. "Cine e acesta?", a intrebat el. "Acesta este vulturul,regele pasarilor!", i-a spus vecinul sau. "El apartine Cerului. Noi apartinem Pamantului- noi suntem gaini!" Si astfel vulturul a trait si a murit ca o gaina, pentru ca asta a crezut ca este. by Arkantos

Cu toţii ne întrebăm, mai mult sau mai puţin, dar zilnic, “de ce?” De ce nu merg lucrurile bine? De ce nu sunt fericit? De ce viatza este aşa dură cu mine? De ce se poartă lumea aşa cu mine? De ce este aşa greu să trec peste asta? De ce tocmai eu? .... De ce?.. De ce?......... Deee ce? O gramadă de întrebări care pornesc cu „de ce?” şi o grămadă de întrebări care ne framântă zi de zi. Dacă le găsim răspunsul sau nu, contează foarte puţin, deoarece la orice răspuns dăm peste o nouă întrebare, o nouă dilemă şi un nou „de ce?”. Însă există o întrebare pe care rareori o punem, dar care este cea mai importantă. Există o întrebare de la care toate celelalte întrebări au pornit. Există o întrebare cu care fiecare dintre noi s-a născut şi cu care fiecare dintre noi s-a zbătut toată viaţa să-i găsească un răspuns. Uneori poate chiar am reuşit să dăm peste el, dar niciodată acel răspuns nu ne-a liniştit setea de noi întrebări. Şi acest lucru mă face să cred că poate.... noi niciodată nu am fost

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert. La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit. Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip: - Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit. Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca. Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal. Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra: - Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el. Celalalt l-a intrebat: -Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce? Acesta i-a raspuns: -Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa… Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip… Si cum ar fi sa

She May be the face I can't forget A trace of pleasure or regret May be my treasure or the price I have to pay She may be the song that summer sings May be the chill that autumn brings May be a hundred tearful things Within the measure of the day. She May be the beauty or the beast May be the famine or the feast May turn each day into heaven or a hell She may be the mirror of my dreams A smile reflected in a stream She may not be what she may seem Inside a shell She who always seems so happy in a crowd Whose eyes can be so private and so proud No one's allowed to see them when they cry She may be the love that can and hope to last May come to me from shadows of the past That I remember till the day I die She May be the reason I survive The why and where for I'm alive The one I'll care for through the rough and rainy years Me I'll take her laughter and her tears And make them all my souvenirs For where she goes I got to be The meaning of my life is She, she, she by C

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti. Politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ceva, dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita. Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?” Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru ca